MULTIPLICATIV, -Ă adj. Care indică proporția în care crește o cantitate. Numerale. . . multiplicative. GR. R.-N. I, 65/8. Ajjectivii multiplicativi. HELIADE, PARALELISM, 57, Cf. BARCIANU, ALEXI, W. Din numeralele cardinale se construiesc . . . numeralele multiplicative. GRAM. ROM¹, I, 235. ◊ (Substantivat) Din numeralul fracționar „jumătate” se formează, ca și multiplicativele, verbul „a înjumătăți”. – Pl.: multiplicativi, -e. – Din fr. multiplicatif.