mulsură [At: LB / Pl: ~ri / E: muls + ~ură cf lat mulsura] (Reg) 1 Muls (1). 2 Mulgare¹ (3).

MULSURĂ, mulsuri, s. f. (Popular) Mulgere, mulsoare, muls. Avea... o turmă de oi, care la toată mulsura îi da cîte douăsprezece vedre de lapte. MARIAN, O. I 66.

mulsură f. lucrarea de a mulge și rezultatul ei. [Lat. MULSURA].

mulsură (reg.) s. f., g.-d. art. mulsurii; pl. mulsuri

mulsură (reg.) s. f., g.-d. art. mulsurii; pl. mulsuri

mulsură s. f., g.-d. art. mulsurii; pl. mulsuri

MULSURĂ s. v. mulgere, muls, mulsoare.

mulsură s.f. (reg.) v. Mulgere. Muls. Mulsoare.

mulsură s. v. MULGERE. MULS. MULSOARE.

mulsură, mulsuri, s.f. (reg.) 1. mulgere. 2. cantitate de lapte mulsă o dată.

MULSURĂ s. f. (Regional) 1. Muls. Cf. LB, POLIZU, LM. Avea. . . o turmă de oi, cari la toată mulsura îi da cîte douăsprezece vedre de lapte. MARIAN, O. I, 66. 2. Cantitate de lapte mulsă o dată de la o oaie sau de la toate oile dintr-o turmă; (regional) mulsoare (2). V. m u l g a r e¹ (2). Se mulg oile primăvara. . . și din cea dintîi mulsură se prepară brînză. CHEST. V 55/67. Gazda ia atîtea mulsuri de la toate oile din turmă, cîte oi are în turmă. ib. 55/85, cf. 55/25, 29, ALRM SN I h 275. – Pl.: mulsuri. – Muls -+ suf. -ură. Cf. lat. m u l s u r a.