12 definiții pentru mulă mul


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÚLĂ, mule, s. f. (Rar) Mulaj; p. ext. tipar, formă [Var.: mul subst.] – Din fr. moule.

MÚLĂ, mule, s. f. (Rar) Mulaj; p. ext. tipar, formă [Var.: mul subst.] – Din fr. moule.

mu1 sf [At: LM / V: mo / Pl: ~le / E: cf mul1] (Reg) 1 Catâr, fără deosebire de sex. 2 Epitet pentru un cal urât, mare și greoi. 3 Epitet pentru un om lipsit de energie, moale, prost, nepriceput. 4 Om tăcut, morocănos.

MÚLĂ s.f. (Franțuzism) Tipar, formă (în croitorie). [< fr. moule].

MÚLĂ s. f. mulaj; (p. ext.) tipar, formă (în croitorie). (< fr. moule)

MUL3 subst. v. mulă.

mul3 sns [At: MOLDOVAN, Ț. N. 328 / E: ger Mull] (Rar) Muselină.

mul4 s [At: NEGULICI / V: mu sf / Pl: nct / E: fr moule] (Rar) 1 Mulaj (1). 2 (Pex) Tipar, formă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

múlă, múle, s.f. (reg.) 1. catâr. 2. cal urât, greoi. 3. om lipsit de energie, bleg, prost.

Intrare: mulă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mu
  • mula
plural
  • mule
  • mulele
genitiv-dativ singular
  • mule
  • mulei
plural
  • mule
  • mulelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mul
  • mulul
  • mulu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • mul
  • mulului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mulă mul

etimologie: