8 definiții pentru mucărit (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MUCĂRIT s. n. (Reg.) Faptul de a mucări. – V. mucări.
MUCĂRIT s. n. (Reg.) Faptul de a mucări. – V. mucări.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
mucărit sn [At: I. IONESCU, C. 102/20 / V: (reg) ~cur~ / E: mucări1] (Reg) 1 Boală a oilor caracterizată prin scurgeri din nas. 2 Tăiere a părții carbonizate a mucului lumânării, ca să ardă mai bine. 3 Tăiere a vârfului unor tulpini sau a unor inflorescențe, în scopul obținerii unei mai bune dezvoltări a părților utile.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mucărit n. ruperea bobocilor la tutun.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mucărít n., pl. urĭ. Luarea (tăĭerea, ruperea) mucurilor saŭ (la tutun) a mugurilor, a bobocilor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mucurit2 sn vz mucărit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mucărit (reg.) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mucărit (reg.) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mucărit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mucăritsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a mucări. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- mucări DEX '98 DEX '09