7 definiții pentru muculeț (secreție)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUCULÉȚ, (1) muculeți, s. m., (2) muculețe, s. n. 1. S. m. (Rar) Diminutiv al lui muc; mucușor. 2. Rest de țigară, de lumânare; mucușor. – Muc + suf. -uleț.

muculeț [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 46 / Pl: (1-6) ~i, (7-20) ~e / E: muc +-uleț] (Șhp) 1-6 sm Muc (1,10-11) (mic) Si: mucușor (1-6), (Trs) mucuț (1-6). 7-20 sn Muc (15-16, 22-24, 26-27) (mic) Si: mucușor (7-20), (Trs) mucuț (7-20).

MUCULÉȚ, muculeți, s. m., muculețe, s. n. Diminutiv al lui muc; mucușor. – Muc + suf. -uleț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

muculéț1 (secreție nazală) (rar) s. m., pl. muculéți

muculéț (anat.) s. m., pl. muculéți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: muculeț (secreție)
muculeț1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muculeț
  • muculețul
  • muculețu‑
plural
  • muculeți
  • muculeții
genitiv-dativ singular
  • muculeț
  • muculețului
plural
  • muculeți
  • muculeților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

muculeț (secreție)

etimologie:

  • Muc + sufix -uleț.
    surse: DEX '98 DEX '09