11 definiții pentru muceniță
din care- explicative (5)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MUCENIȚĂ, mucenițe, s. f. Mucenică2 (1). – Din sl. mučenica.
MUCENIȚĂ, mucenițe, s. f. Mucenică2 (1). – Din sl. mučenica.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
muceniță sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 13^r/34 / V: (înv) măce~ / Pl: ~țe / E: slv мѧченица] (Asr) Mucenică2 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUCENIȚĂ, mucenițe, s. f. Mucenică; fig. femeie care se jertfește pentru o idee, o acțiune. Eu plîng atunci, căci tu-mi răsai în zare, A vremii noastre dreaptă muceniță, Copil blajin, cuminte prea devreme, Sfielnică, bălaie dăscăliță. GOGA, P. 29.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUCENIȚĂ ~e f. 1. Femeie care îndură chinuri fizice sau morale pentru ideile, convingerile sale; martiră. 2) (la începuturile creștinismului) Creștină ortodoxă care era supusă la suferințe fizice pentru credință. /<sl. muțenica
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
măceniță sf vz muceniță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
muceniță s. f., g.-d. art. muceniței; pl. mucenițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
muceniță s. f., g.-d. art. muceniței; pl. mucenițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
muceniță s. f., g.-d. art. muceniței; pl. mucenițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MUCENIȚĂ s. v. martiră, mucenică.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
muceniță s. v. MARTIRĂ. MUCENICĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂCENlȚĂ s. f. v. muceniță.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
muceniță, mucenițesubstantiv feminin
-
- Eu plîng atunci, căci tu-mi răsai în zare, A vremii noastre dreaptă muceniță, Copil blajin, cuminte prea devreme, Sfielnică, bălaie dăscăliță. GOGA, P. 29. DLRLC
-
etimologie:
- mučenica DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.