6 definiții pentru mucărit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUCĂRÍT s. n. (Reg.) Faptul de a mucări.V. mucări.

MUCĂRÍT s. n. (Reg.) Faptul de a mucări.V. mucări.

mucărit sn [At: I. IONESCU, C. 102/20 / V: (reg) ~cur~ / E: mucări1] (Reg) 1 Boală a oilor caracterizată prin scurgeri din nas. 2 Tăiere a părții carbonizate a mucului lumânării, ca să ardă mai bine. 3 Tăiere a vârfului unor tulpini sau a unor inflorescențe, în scopul obținerii unei mai bune dezvoltări a părților utile.

mucărit n. ruperea bobocilor la tutun.

mucărít n., pl. urĭ. Luarea (tăĭerea, ruperea) mucurilor saŭ (la tutun) a mugurilor, a bobocilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: mucărit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mucărit
  • mucăritul
  • mucăritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • mucărit
  • mucăritului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mucărit (s.n.)

  • 1. regional Faptul de a mucări.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi mucări
    surse: DEX '98 DEX '09