40 de definiții pentru mușuroi (s.n.) moșinoi moșiroi moșoroi moșuroi mușinoi mușunoi mușiroi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUȘURÓI1, mușuroaie, s. n. 1. Moviliță formată din țărâna pe care o aruncă la suprafața solului furnicile, cârtițele etc. când își sapă coridoarele subterane; p. ext. grup de furnici care locuiesc într-un furnicar; furnicar. 2. Grămadă de pământ adunată la rădăcina unor plante pentru a le sprijini, a le feri de vânt, de îngheț sau pentru a le favoriza dezvoltarea. 3. (Urmat de determinări) Grămadă (mică). 4. (Reg.) Ridicătură mică de pământ; movilă, deal. [Var.: (înv. și reg.) moșinói, moșirói, moșorói, moșurói, mușinói, mușirói, mușunói s. n.] – Lat. mus araneus.

MUȘURÓI1, mușuroaie, s. n. 1. Moviliță formată din țărâna pe care o aruncă la suprafața solului furnicile, cârtițele etc. când își sapă coridoarele subterane; p. ext. grup de furnici care locuiesc într-un furnicar; furnicar. 2. Grămadă de pământ adunată la rădăcina unor plante pentru a le sprijini, a le feri de vânt, de îngheț sau pentru a le favoriza dezvoltarea. 3. (Urmat de determinări) Grămadă (mică). 4. (Reg.) Ridicătură mică de pământ; movilă, deal. [Var.: (înv. și reg.) moșinói, moșirói, moșorói, moșurói, mușinói, mușirói, mușunói s. n.] – Lat. mus araneus.

mușuroi1 sn [At: CANTEMIR, IST. 191 / V: moșinoi, moșiroi, moșoroi, moșunoi, moș~, (îrg) ~șinoi, ~șiroi, ~șoroi, (reg) ~unoi / Pl: ~oaie / E: ml mus araneus] 1 (Ban; Trs) Cârtiță (Talpa europaea). 2 Moviliță formată din pământul pe care îl aruncă la suprafața solului cârtițele, furnicile etc., când își sapă coridoarele subterane. 3 Cuib de furnici. 4 Totalitate a furnicilor care trăiesc într-un mușuroi (3) Si: furnicar. 5 Moviliță de pământ făcută la baza tulpinii unor plante de cultură, pentru a le feri de vânt, de buruieni sau de alți agenți dăunători și pentru a le favoriza dezvoltarea și productivitatea Si: cuib. 6-7 (Reg) Ridicătură (mică) de pământ Si: dâmb, movilă (1), deal (mic). 8 Moviliță ridicată peste nivelul solului dimprejur, servind ca semn de hotar. 9 (Reg) Strat de legume. 10-11 (Pan; udp „de”) Grămadă (mică).

MUȘURÓI1, mușuroaie, s. n. (Și în forma mușunoi) 1. Moviliță formată din țărîna pe care furnicile, cîrtițele și alte animale o aruncă la suprafața solului, cînd își sapă coridoarele subterane; p. ext. grup de furnici care locuiesc într-un furnicar. Este în colibă un mușuroi pustiu de furnici și împietrit de vechime. SADOVEANU, M. C. 186. Drept înainte, în zarea plumburie, satul se zugrăvea ca un mușuroi uriaș crescut cu bălării. REBREANU, R. I 70. ◊ Fig. Iar în lumea asta mare noi copii ai lumii mici, Facem pe pămîntul nostru mușunoaie de furnici. EMINESCU, O. I 132. 2. Grămăjoară de pămînt care este adunată la rădăcina unor plante, pentru a le sprijini, a le feri de îngheț etc. 3. (Rar) Ridicătură mică de pămînt; moviliță. Unde i-a picat capul, s-a făcut un mușunoi. SBIERA, P. 177. – Variante: (regional) moșinói (CREANGĂ, A. 133), moșirói (DUNĂREANU, CH. 87), moșurói (STĂNOIU, C. I. 173), moșorói (PAS, L. I 287, DELAVRANCEA, S. 16), mușinói (NEGRUZZI, S. II 247, SEVASTOS, C. 99), mușirói (EMINESCU, O. I 132), mușunói (ȘEZ, I 72) s. n.

MUȘURÓI ~oáie n. 1) Moviliță de pământ pe care o fac cârtițele sau furnicile în locul unde își au cuibul. 2) Grămăjoară de pământ adunată la baza unei plante (porumb, cartof etc.) în timpul prășitului pentru a-i favoriza dezvoltarea. 3) Ridicătură mică de pământ (naturală sau făcută de om). /<lat. mus araneus

MOȘINÓI s. n. v. mușuroi1.

MOȘIRÓI s. n. v. mușuroi1.

MOȘORÓI s. n. v. mușuroi1.

MOȘURÓI s. n. v. mușuroi1.

MUȘINÓI s. n. v. mușuroi1.

MUȘIRÓI1 s. n. v. mușuroi1.

MUȘUNÓI s. n. v. mușuroi1.

moșinoiu (mușunoiu) n. Mold. moșoroiu: moșinoaie de furnici CR. [V. mișuì].

moșoroiu n. grâmădire de pământ făcută de furnici sau de agricultori. [V. mișuì].

mușunoiu n. Mold. moșoroiu: de când era [!] mici ca mușunoaie Carpații urieși AL. [V. mișuì].

moșoróĭ și mușuróĭ (Munt.) și moșinóĭ și -unóĭ (Mold. Trans.) n., pl. oaĭe (lat. mus aráneus, un fel de guzgan de cîmp, d. mus, guzgan, și aráneus, painjin; vit. pv. musaragno; fr. [d. lat. mus aránea], musaraigne; sp. musaraña, pg. musaranho. Întîĭ s’a zis *musărîĭ [ca rîĭe d. aránea], apoĭ [pin schimbare de sufix] musăroĭ și [pin asimilarea vocalelor și infl. luĭ mișun, mușin], moșoroĭ ș. a. La început s’a aplicat acest nume cîrtițeĭ [cp. cu it. toporagno, d. lat. talpa, cîrtiță, și aránea, painjin; cp. și cu pr. taupo, „cîrtiță” și „mus araneus”], apoĭ movilițeĭ de pămînt făcute de ĭa. La mișun, „hîrcĭog”, numele a trecut de la „grămăgĭoară” la „hîrcĭog”). Moviliță de pămînt făcută de cîrtițe și de furnicĭ saŭ și de oamenĭ (ca semn).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mușurói1 s. n., pl. mușuroáie


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUȘURÓI s. v. cârtiță, sobol.

MUȘURÓI s. 1. moviliță. (Un ~ făcut de cârtițe.) 2. v. furnicar. 3. v. cuib. 4. mogâldeață, (reg.) măguiață. (Un ~ pe un teren șes.) 5. mușuroi înierbat v. marghilă.

MUȘUROI s. 1. moviliță. (Un ~ făcut de cîrtițe.) 2. furnicar. (Un ~ plin de furnici.) 3. cuib. (~ făcut la baza tulpinii porumbului, la prășit.) 4. mogîldeață, (reg.) măguiață. (Un ~ pe un teren șes.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mușurói (mușuroáie), s. n.1. Furnicar. – 2. Ridicătură de pămînt. – Var. moșoroi, moșunoi, moșinoi.Mr. șumuroñu. Creație expresivă, pornind de la miș- „ideea de furnicar”, cf. mișuna „a furnica, a forfoti”, mișună „furnicare”, cu suf. -oi. Cihac, II, 198, a intuit legătura cu a mișui, dar pleca de la sl. mĕsiti „a amesteca”; în același fel, Pușcariu 1098 și REW 5620 pornesc de la mișuna, dar îl explică prin lat. mixtiōnem. Celelalte explicații sînt fără valoare: din mausoleum, cu ajutorul unei metateze *mauseolum (Giuglea, Dacor., I, 497), sau din lat. mus araneus (Candrea; Scriban), corectat în *musaroneus (Graur, BL, V, 86). – Der. mușuroi, vb. (a acoperi cu pămînt, a face mușuroi); mușuroit, s. n. (mușuroire).

Intrare: mușuroi (s.n.)
mușuroi1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mușuroi
  • mușuroiul
  • mușuroiu‑
plural
  • mușuroaie
  • mușuroaiele
genitiv-dativ singular
  • mușuroi
  • mușuroiului
plural
  • mușuroaie
  • mușuroaielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moșinoi
  • moșinoiul
  • moșinoiu‑
plural
  • moșinoaie
  • moșinoaiele
genitiv-dativ singular
  • moșinoi
  • moșinoiului
plural
  • moșinoaie
  • moșinoaielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moșiroi
  • moșiroiul
  • moșiroiu‑
plural
  • moșiroaie
  • moșiroaiele
genitiv-dativ singular
  • moșiroi
  • moșiroiului
plural
  • moșiroaie
  • moșiroaielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moșoroi
  • moșoroiul
  • moșoroiu‑
plural
  • moșoroaie
  • moșoroaiele
genitiv-dativ singular
  • moșoroi
  • moșoroiului
plural
  • moșoroaie
  • moșoroaielor
vocativ singular
plural
moșuroi1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moșuroi
  • moșuroiul
  • moșuroiu‑
plural
  • moșuroaie
  • moșuroaiele
genitiv-dativ singular
  • moșuroi
  • moșuroiului
plural
  • moșuroaie
  • moșuroaielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mușinoi
  • mușinoiul
  • mușinoiu‑
plural
  • mușinoaie
  • mușinoaiele
genitiv-dativ singular
  • mușinoi
  • mușinoiului
plural
  • mușinoaie
  • mușinoaielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mușunoi
  • mușunoiul
  • mușunoiu‑
plural
  • mușunoaie
  • mușunoaiele
genitiv-dativ singular
  • mușunoi
  • mușunoiului
plural
  • mușunoaie
  • mușunoaielor
vocativ singular
plural
mușiroi1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mușiroi
  • mușiroiul
  • mușiroiu‑
plural
  • mușiroaie
  • mușiroaiele
genitiv-dativ singular
  • mușiroi
  • mușiroiului
plural
  • mușiroaie
  • mușiroaielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mușuroi (s.n.) moșinoi moșiroi moșoroi moșuroi mușinoi mușunoi mușiroi

  • 1. Moviliță formată din țărâna pe care o aruncă la suprafața solului furnicile, cârtițele etc. când își sapă coridoarele subterane.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 3 exemple
    exemple
    • Este în colibă un mușuroi pustiu de furnici și împietrit de vechime. SADOVEANU, M. C. 186.
      surse: DLRLC
    • Drept înainte, în zarea plumburie, satul se zugrăvea ca un mușuroi uriaș crescut cu bălării. REBREANU, R. I 70.
      surse: DLRLC
    • figurat Iar în lumea asta mare noi copii ai lumii mici, Facem pe pămîntul nostru mușunoaie de furnici. EMINESCU, O. I 132.
      surse: DLRLC
  • 2. Grămadă de pământ adunată la rădăcina unor plante pentru a le sprijini, a le feri de vânt, de îngheț sau pentru a le favoriza dezvoltarea.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX
  • 3. (Urmat de determinări) Grămadă (mică).
    surse: DEX '09 sinonime: grămadă
  • 4. regional rar Ridicătură mică de pământ.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: deal movilă attach_file un exemplu
    exemple
    • Unde i-a picat capul, s-a făcut un mușunoi. SBIERA, P. 177.
      surse: DLRLC

etimologie: