20 de definiții pentru mușchi (plantă)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUȘCHI1, mușchi, s. m. (La pl.) Clasă de plante criptogame fără rădăcină, care cresc în grupuri de fire permanent verzi în locurile umede și umbroase și au ca organe de reproducere anteridii și arhegoane; (și la sg.) plantă din această clasă. ♦ Numele unor licheni asemănători cu plantele descrise mai sus. – Lat. musculus (< musculus).

mușchi2 sm [At: BIBLIA (1688), 1502/35 / V: (ltm) musclu, muscul, muscur / Pl: mușchi, (rar, sn) ~uri / E: ml musculus] 1 (Atm; mpl) Țesut fibros și cărnos care, datorită proprietăților fundamentale de contractilitate și elasticitate, după impulsul nervos primit, pune în mișcare diferite organe sau părți ale corpului. 2 (Spc) Bucată de carne macră de porc, de vacă etc., care se găsește de-a lungul coloanei vertebrale. 3 (Spc) Produs alimentar preparat prin sărarea, afumarea etc. musculaturii din regiunea dorsolombară.

mușchi1 smi [At: ANON. CAR. / E: ml musculus] 1 (Bot) Clasă de criptogame vasculare din încrengătura briofitelor, care se caracterizează prin dispoziția alternă a frunzelor, lipsa rădăcinii și a florilor și prin înmulțirea prin spori și care cresc prin locuri umede și umbroase, pe sol, pe stânci, pe scoarța arborilor. 2 (Îe) Piatra care se rostogolește din loc în loc nu prinde ~ Se spune despre cei nestatornici care încep multe și nu termină nimic. 3 (Imp; șîc ~-de-munte, ~-creți, ~-de-piatră) Plantă cu talul de 8-10 cm, de culoare gălbuie, cenușie-verzuie sau brună-castanie pe partea superioară, și albicioasă pe partea inferioară (Lichen islandicus). 4 (Imp; șîc ~u-fagului, ~-de-copaci) Plantă de culoare verde, cu talul format dintr-o lamă turtită fixată pe un suport și cu partea superioară cu mici adâncituri (Lobaria pulmonaria). 5 (Bot; reg; imp; șîs ~-ul-pomului, ~-de-lemn, ~-alb) Pletele-muierii (Usnea barbata). 6 (Bot; reg; imp; șîc ~-de-fântână) Gălbează (Marcantia polymorpha). 7 (Bot; reg; îc) ~-de-apă Mătasea-broaștei. 8 (Bot; reg; îc) ~-de-lac Iarbă-de-lac. 9 (Bot; reg) Iarbă-de-șoaldină (Sedum acre). 10 (Bot; reg) Măcriș (Oxalis acetosella). 11 (Reg) Pământ rău. 12 (Reg) Coamă pe mijlocul arăturii Si: hat, hotar, răzor.

MUȘCHI1, mușchi, s. m. (La pl.) Clasă de plante criptogame fără rădăcină, care cresc în grupuri de fire veșnic verzi în locurile umede și umbroase și au ca organe de reproducere anteridii și arhegoane; (și la sg.) plantă din această clasă. ♦ Numele unor licheni asemănători cu plantele descrise mai sus. – Lat. musculus (din musculus).

MUȘCHI1 s. m. (Cu sens colectiv) Nume dat unor plante inferioare, fără rădăcină, care cresc în covoare de fire veșnic verzi în locurile umede, pe pămînt, pe copaci sau pe ziduri (Bryophyta). O căsuță singuratică, pe care era crescut niște mușchi pletos... moale ca mătasa și verde ca buratecul. CREANGĂ, P. 213. Streșină de șindrilă... acoperită c-un mușchi care strălucea ca bruma în lumina cea rece a lunei. EMINESCU, N. 37. Munții vechi întinerea Și cu mușchi s-acoperea. ALECSANDRI, P. I 94. ◊ Compus: mușchi-de-munte = lichen cartilaginos, ramificat, creț, de culoare gălbuie, verde-cenușie sau cafenie, care crește în locuri uscate din regiunea alpină (Lichen islandicus); mușchi-creț.

MUȘCHI1 ~ m. 1) la pl. Clasă de plante inferioare, alcătuite din tulpină și frunze simple, fără rădăcini, care cresc în locurile umede și umbroase (pe pietre, copaci, stânci etc.). 2) Plantă din această clasă. * ~ de apă mătasea-broaștei. /<lat. musculus

2) múșchĭ m. fără pl. ca plantă și n., pl. urĭ, ca marfă (lat. *músculus, dim. d. muscus, mușchĭ [plantă], it. múschio și [rar] músco, sp. pg. musgo, înrudit cu germ. moos, vgerm. mos, de unde vine fr. mousse; rus. moh). O plantă criptogamă care crește pe stîncĭ, petre, zidurĭ vechĭ, trunchĭurĭ de arborĭ, pintre arboriĭ pădurilor, pe supt tufișurĭ ș. a. Prov. Peatra care se rostogolește nu prinde mușchĭ, omu instabil nu strînge avere. – Supt numele de mușchĭ se cuprind în bot. diferite plante micĭ care trăĭesc la umezeală, dar rezistă și celor maĭ marĭ uscăcĭunĭ, ca mnium, bryum, hypnum, polýtrichum, sphagnum ș. a. Mușchĭu se înmulțește pin sporĭ, n’are vase lemnoase, nicĭ rădăcinĭ, ci numaĭ niște firișoare care aduc nutrimentu și fixează planta. El se poate usca așa de mult în cît să se prefacă în praf. Dar, îndată ce e udat de ploaĭe, renaște. El se fixează pe locurile cele maĭ sărace în substanțe nutritive, acolo unde plantele marĭ ar peri de foame. Cele maĭ multe substanțe nutritive îĭ vin din apa de ploaĭe, care le aduce în drumu luĭ. Ocupînd stîncile ca un covor, el formează încet-încet un pămînt vegetal, pe care se pot fixa pe urmă și plante maĭ marĭ, așa în cît el e principalu înaintaș al vegetațiuniĭ. În locurile mlăștinoase, unde nu poate putrezi bine mușchiu mort, el se carbonizează și se preface într’un cărbune poros numit turbă, cum e maĭ ales în Irlanda (unde o zecime din pămînt e acoperită de turbă), în Olanda, Bavaria, Prusia, ĭar în România, în munțiĭ Leaoteĭ (Dîmbovița) și la Dorna (Suceava). V. la turbă. Mușchĭu absoarbe multă apă, ceĭa ce ține umed pămîntu pădurilor. Unde se taĭe o pădure, pere și mușchĭu ĭubitor de umbră, și, dacă e la munte, ploile torențiale ĭaŭ pămîntu vegetal, scot la iveală stîncile, formează șivoaĭe și, nefiind oprite de vegetațiune, dărîmă tot în calea lor. Pe urmă, fiind-că toată se scurge violent, seacă izvoarele, și dezolarea se întinde în prejur. Mușchĭu servește ca adăpost insectelor, painjinilor, melcilor și altor vietățĭ în timpu ĭerniĭ. Păsările îșĭ fac cuĭburile tot din mușchĭ, ĭar oameniĭ îl întrebuințează la împachetat și umplut pernele, saltelele și mindirele. Cînd mușchĭu se desvoltă pin pășunĭ și ogoare, face răŭ, că răpește plantelor lumina, aeru, nutrimentu și locu. Chear pe scoarța arborilor nu trebuĭe lăsat, că formează ascunzătorĭ p. insecte stricătoare și ține prea mult timp tulpina umedă, în cît ĭa poate putrezi.

mușchiu, ~ie a [At: ALR II, 3403/76 / Pl: ~chii / E: mușchi1 + -iu] (Reg) Verde ca mușchiul1 (1).

mușchiu n. plantă criptogamă ce răsare pe pietre, pe trunchii copacilor și mai ales la umbra tufișurilor: piatra ce se rostogolește, nu prinde mușchiu. [Lat. *MUSCULUS din MUSCUS].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mușchi s. m., art. múșchiul; pl. mușchi, art. múșchii

mușchi (bot., anat.) s. m., art. múșchiul; pl. mușchi, art. múșchii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUȘCHI s. I. (ANAT.) mușchi constrictor = (înv.) mușchi strângător; mușchi involuntar v. mușchi neted; mușchi neted = mușchi involuntar; mușchi scheletic v. mușchi striat; mușchi striat = mușchi scheletic. II. (BOT.) briofită.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

múșchi (múșchi), s. m. – Plantă (Bryophita). – Mr. musc’u. Lat. *muscŭlus, dim. neatestat de la muscus (Pușcariu 1139; Candrea-Dens., 1183; REW 5771), cf. it. muschio, musco (calabr. muschiu), sp., port. musgo (gal. musco). Ngr. μούσϰλια „mușchi” pare să provină din mr.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SAGINA L., MUȘCHI STELAT, fam. Caryophyllaceae. Gen originar din emisfera nordică pînă în Himalaya și în America pînă în Chile, cca 30 specii, plante mici, erbacee, perene sau anuale. Frunze firoase, mici, opuse. Flori cu baza lipsită de stipele, albicioase, lung-pedunculate. 4-5 sepale și petale, petale ușor franjurate. uneori foarte mici sau lipsesc. Stile 5, mai rar 4, opuse petalelor. Fruct, capsulă, semințe nearipate.

SELAGINELLA Spring., MUȘCHI, fam. Selaginellacede. Gen originar din pădurile tropicale, peste 500 specii, erbacee, gazonante, mici, perene, cu tulpini subțiri, repente sau erecte, alteori agățătoare, ramificate, stufoase și lăstari lați, penat-ramificați, cu frunze mici în formă de solzi, apropiate sau îndepărtate, simple, cu o singură nervură, diferit colorate. Ramurile, au Ia vîrf, frunze cu sporangii. Florile sînt erecte sau pendente.

Intrare: mușchi (plantă)
mușchi1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mușchi
  • mușchiul
  • mușchiu‑
plural
  • mușchi
  • mușchii
genitiv-dativ singular
  • mușchi
  • mușchiului
plural
  • mușchi
  • mușchilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mușchi (plantă)

  • 1. (la) plural Clasă de plante criptogame fără rădăcină, care cresc în grupuri de fire permanent verzi în locurile umede și umbroase și au ca organe de reproducere anteridii și arhegoane.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 3 exemple
    exemple
    • O căsuță singuratică, pe care era crescut niște mușchi pletos... moale ca mătasa și verde ca buratecul. CREANGĂ, P. 213.
      surse: DLRLC
    • Streșină de șindrilă... acoperită c-un mușchi care strălucea ca bruma în lumina cea rece a lunei. EMINESCU, N. 37.
      surse: DLRLC
    • Munții vechi întinerea Și cu mușchi s-acoperea. ALECSANDRI, P. I 94.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (la) singular Plantă din această clasă (Bryophyta).
      surse: DEX '09
    • 1.2. Numele unor licheni asemănători cu plantele descrise mai sus.
      surse: DEX '09
    • 1.3. compus Mușchi-de-munte = lichen cartilaginos, ramificat, creț, de culoare gălbuie, verde-cenușie sau cafenie, care crește în locuri uscate din regiunea alpină (Lichen islandicus); mușchi-creț.
      surse: DLRLC
    • 1.4. Mușchi de apă.
      surse: NODEX sinonime: mătasea-broaștei

etimologie: