motocel sm [At: CREANGĂ, A. 33 / V: (reg) ~ogel / Pl: ~cei / E: motoc¹ + -el] 1-2 (Reg; șhp) Motănel (1-2). 3 (Bot; reg; lpl) Struțișori (Selaginella selaginoides). 4 (Bot; reg; lpl) Papanași (Trifolium arvense). 5 (Bot; reg; lpl) Flocoșele (Filago arvensis). 6 (Bot; reg; lpl) Dediței (Anemone pulsatilla). 7 (Bot; reg; îc) Barba-ursului (Equisetum arvense). 8 (Bot; reg) Aglică (Spiraea Filipendula). 9 (Bot; reg; lpl) Ghizdei (Lotus corniculatus). 10 (Mpl) Mâțișor de salcie, de alun etc. 11-12 (Mpl; pex) (Ramură verde și înflorită de salcie, de alun etc. sau) întreg copacul tânăr. 13-14 (Pan; șhp) Ciucure (mic).

MOTOCEL, motocei, s. m. Ghemuleț, canaf, ciucure. Stîlpul hornului unde lega mama o șfoară cu motocei la capăt, de crăpau mîțele jucîndu-se cu ei. CREANGĂ, A. 33.

motocel m. pl. Mold. trifoiu: o sfoară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei CR. [Lit. puiu de motoc sau de pisoiu: cf., sub raportul sensului, sinonimul mâțișor].

motocél m., pl. eĭ (dim. d. motoc). Mold. Moț, canaf, cĭucure. Motan mic. Pl. Chercurĭ, trifoĭ de cîmp.

motogel sm vz motocel

motocel s. m., pl. motocei, art. motoceii

motocel s. m., pl. motocei, art. motoceii

motocel s. m., pl. motocei, art. motoceii

MOTOCEL s. v. canaf, ciucure, ghizdei.

motocel s. v. CANAF. CIUCURE. GHIZDEI.

motocei s. pl. v. PAPANAȘ.

motocel¹, motocei, s.m. (reg.) pui de motoc, de pisoi; mâțișor, motănaș, pisoiaș.

MOTOCEL s. m. I. (Regional) Diminutiv al lui m o t o c¹. II. 1. (Regional) Numele mai multor plante: a) (la pl.) struțișori (Selaginella selaginoides). Cf. PANȚU, PL. ; b) (la pl.) papanași (Trifolium arvense). Cf. id. ib., ALR SN III h 658/551; c) (la pl.) flocoșele (Filago arvensis). Cf. PAMFILE, A. R. 181; d) dediței (Anemone pulsatilla). Cf. ALR II 6 279/531; e) barba- ursului (Equisetum arvense). Cf. ALR I 1 952/530; f) aglică (Spiraea Filipendula). Cf. ALR II 6 321/235; g) (la pl.) ghizdei (Lotus corniculatus). Cf. PANȚU, PL., SIMIONESCU, FL. 136. 2. (Mai ales la pl.) Mîțișor de salcie, de alun etc.; p. e x t. ramură verde (și înflorită) de salcie, de alun etc. sau întreg copacul (tînăr). Cf. ALR II/I MN 110, 2 807/414, 531, ALR SN III h 628. Lozî ci faŝi motoŝei primăvara. A IX 6, cf. IX 4. 23. P. a n a l. Ciucure (mic). Cînd mă gîndesc. . . la stîlpul hornului unde lega mama o sfoară cu motocei la capăt, CREANGĂ, A. 33. Un pisoi vînăt cu motocei de lînă la gît. CAZIMIR, GR. 179, cf. H X 47, 261, 436, 540. – Pl.: motocei. – Și: (regional) motogél s.m. ALRM II/I h 261. – Motoc¹ + suf. -el.