morteză sf [At: CONTEMP. 1955, nr. 481, 3/5 / Pl: ~ze / E: fr mortaise] Mașină de prelucrare prin așchiere a metalelor, la care cuțitul efectuează, de obicei, mișcarea de lucru după direcția axei lui longitudinale.

MORTEZĂ, morteze, s. f. Mașină de prelucrare prin așchiere a metalelor, la care cuțitul efectuează mișcarea de lucru după direcția axei lui.

MORTEZĂ s.f. Mașină pentru prelucrarea prin așchiere a metalelor, la care cuțitul se deplasează în lungul piesei de prelucrat. [Cf. fr. mortaiseuse].

MORTEZĂ s. f. 1. mașină pentru prelucrarea prin așchiere a metalelor, la care cuțitul se deplasează în lungul piesei de prelucrat. 2. unealtă pentru mortezare. (< fr. mortaise)

MORTEZĂ ~e f. Mașină de prelucrare, prin așchiere, a suprafețelor metalice cu profil complex. /<fr. mortaise

morteză s. f., g.-d. art. mortezei; pl. morteze

morteză s. f., g.-d. art. mortezei; pl. morteze

morteză s. f., g.-d. art. mortezei; pl. morteze

MORTEZĂ s. f. Mașină de prelucrare prin așchiere a metalelor, la care cuțitul efectuează, de obicei, mișcarea de lucru după direcția axei lui longitudinale. Un muncitor. . . supraveghează o morteză, un strung vertical care netezește, la limita cerută, suprafețele, șanțurile și depresiunile organului metalic. CONTEMP. 1955, nr. 481, 3/5, cf. LTR², DER. – Pl.: morteze. – Din fr. mortaise.