MORTEZĂ s. f. Mașină de prelucrare prin așchiere a metalelor, la care cuțitul efectuează, de obicei, mișcarea de lucru după direcția axei lui longitudinale. Un muncitor. . . supraveghează o morteză, un strung vertical care netezește, la limita cerută, suprafețele, șanțurile și depresiunile organului metalic. CONTEMP. 1955, nr. 481, 3/5, cf. LTR², DER. – Pl.: morteze. – Din fr. mortaise.