11 definiții pentru morocăni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOROCĂNÍ, morocănesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A certa pe cineva mereu; a mustra, a cicăli. – Cf. magh. morog.

MOROCĂNÍ, morocănesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A certa pe cineva mereu; a mustra, a cicăli. – Cf. magh. morog.

morocăni [At: CREANGĂ, P. 122 / V: ~căi / Pzi: ~nesc / E: cf mg morog] (Mol) 1 vt A mustra, a cicăli pe un ton ursuz, bombănind. 2 vi A bombăni.

MOROCĂNÍ, morocănesc, vb. IV. Tranz. A mustra pe cineva mereu, pe înfundate; a cicăli. Hojma [baba mea] mă morocăneste și-mi scoate ochii cu cele tinere. CREANGĂ, P. 122.

A MOROCĂNÍ ~ésc tranz. rar (persoane) A deranja mereu, reproșând și cerând diferite lucruri; a bate la cap; a cicăli; a bârâi. /cf. ung. morog

morocănì v. Mold. a mustra mormăind: hojma mă morocănește CR. [Ung. MOROG, a mormăi].

morocăi v vz morocăni

morocănésc v. tr. (ung. morogni, a bodogăni, a mormăi. V. mogorogesc, murguĭesc). Nord. Fam. Mogorogesc, mustru mormăind: ce mă tot morocănești?


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

morocăní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. morocănésc, imperf. 3 sg. morocăneá; conj. prez. 3 să morocăneáscă

morocăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. morocănésc, imperf. 3 sg. morocăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. morocăneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOROCĂNÍ vb. v. bălmăji, bâigui, bârâi, bodogăni, bolborosi, bombăni, boscorodi, gângăvi, îndruga, îngăima, îngâna, mârâi, molfăi, mormăi, murmura.

morocăni vb. v. BĂLMĂJI. BÎIGUI. BÎRÎI. BODOGĂNI. BOLBOROSI. BOMBĂNI. BOSCORODI. GÎNGĂVI. ÎNDRUGA. ÎNGĂIMA. ÎNGÎNA. MÎRÎI. MOLFĂI. MORMĂI. MURMURA.

Intrare: morocăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • morocăni
  • morocănire
  • morocănit
  • morocănitu‑
  • morocănind
  • morocănindu‑
singular plural
  • morocănește
  • morocăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • morocănesc
(să)
  • morocănesc
  • morocăneam
  • morocănii
  • morocănisem
a II-a (tu)
  • morocănești
(să)
  • morocănești
  • morocăneai
  • morocăniși
  • morocăniseși
a III-a (el, ea)
  • morocănește
(să)
  • morocănească
  • morocănea
  • morocăni
  • morocănise
plural I (noi)
  • morocănim
(să)
  • morocănim
  • morocăneam
  • morocănirăm
  • morocăniserăm
  • morocănisem
a II-a (voi)
  • morocăniți
(să)
  • morocăniți
  • morocăneați
  • morocănirăți
  • morocăniserăți
  • morocăniseți
a III-a (ei, ele)
  • morocănesc
(să)
  • morocănească
  • morocăneau
  • morocăni
  • morocăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

morocăni

etimologie: