MORDANT, -Ă, mordanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Livr.) Mușcător, caustic. 2. S. m. Substanță chimică care fixează coloranții pe fibrele textile. 3. S. m. Mordent. [Var.: mordent s. m.] – Din fr. mordant.

mordant, ~ă [At: FILIMON, O. II, 266 / V: ~dent / Pl: ~nți, ~e / E: fr mordant] 1 a (Rar; d. note muzicale) Care se execută printr-un mic ornament melodic, un fel de tril neterminat. 2-3 sm, a (Substanță) care fixează vopselele pe fibrele textile.

MORDANT, -Ă, mordanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Rar; despre note muzicale) Care se execută printr-un mic ornament melodic, un fel de tril neterminat. 2. S. m. Substanță chimică care fixează coloranții pe fibrele textile. [Var.: mordent s. m.] – Din fr. mordant.

MORDANT, -Ă I. adj. (fig.) mușcător, caustic, usturător; acerb. II. s. m. substanță cu ajutorul căreia se fixează vopseaua pe fibrele textile. (< fr. mordant)

mordent², ~ă a vz mordant

mordant¹ (livr.) adj. m., pl. mordanți; f. mordantă, pl. mordante

mordant¹ (livr.) adj. m., pl. mordanți; f. mordantă, pl. mordante

mordant adj. m., s. m., pl. mordanți; f. sg. mordantă, pl. mordante

MORDANT, -Ă adj., s. m. I. Adj. (Rar, despre note muzicale) Care se execută printr-un mic ornament melodic, un fel de tril determinat. Critica însă se declară în contra notelor mordante introduse în cîteva fraze dintr-această arie. FILIMON, O. II, 266. 2. S. m. Substanță care fixează vopselele pe fibrele textile. Rezistența [firului de lînă] după vopsire cu coloranți cu mordanți. . . a scăzut. IONESCU-MUSCEL, FIL. 406, cf. id. ȚES. 51. ◊ (Adjectival) Coloranți mordanți (alaun, crom etc.). NOM. MIN. I, 209. – Pl.: mordanți, -te. – Și: (rar) mordént, -ă adj. TIM. POPOVICI, D. M. – Din fr. mordant. – Mordent < it. mordente.