8 definiții pentru monotonizare
Explicative DEX
MONOTONIZARE, monotonizări, s. f. (Rar) Faptul de a (se) monotoniza. – V. monotoniza.
monotonizare sf [At: MAIORESCU, CR. I, 381 / Pl: (nob) ~zări / E: monoton] (Rar) 1 Acțiune prin care glasul, sunetele, zgomotele etc. devin monotone (1). 2-3 Acțiune prin care ceva devine monoton (3, 5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MONOTONIZARE, monotonizări, s. f. Faptul de a (se) monotoniza. – V. monotoniza.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MONOTONIZARE s.f. (Liv.) Faptul de a face să fie monoton. [< monotoniza].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
monotonizare (rar) s. f., g.-d. art. monotonizării; pl. monotonizări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!monotonizare (rar) s. f., g.-d. art. monotonizării; pl. monotonizări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
monotonizare s. f., g.-d. art. monotonizării; pl. monotonizări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Tezaur
MONOTONIZÁRE s. f. (Rar) Faptul de a face să fie monoton. Datoria noastră este. . . de a ne împotrivi în contra orcării monotonizări a limbei. MAIORESCU, CR. I, 381. – De la monoton.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
monotonizare, monotonizărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) monotoniza. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- monotoniza DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.