Definiția cu ID-ul 1338520:
Tezaur
MONOTONIZÁRE s. f. (Rar) Faptul de a face să fie monoton. Datoria noastră este. . . de a ne împotrivi în contra orcării monotonizări a limbei. MAIORESCU, CR. I, 381. – De la monoton.
MONOTONIZÁRE s. f. (Rar) Faptul de a face să fie monoton. Datoria noastră este. . . de a ne împotrivi în contra orcării monotonizări a limbei. MAIORESCU, CR. I, 381. – De la monoton.