8 definiții pentru monopolist (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONOPOLÍST, -Ă, monopoliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Organizat pe bază de monopol, privitor la monopol. 2. S. m. și f. Persoană care deține un monopol, participant la conducerea unui monopol. – Din fr. monopoliste.

MONOPOLÍST, -Ă, monopoliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Organizat pe bază de monopol, privitor la monopol. 2. S. m. și f. Persoană care deține un monopol, participant la conducerea unui monopol. – Din fr. monopoliste.

monopolist, ~ă [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~iști, ~e / E: monopol + -ist] 1 sm Persoană care deține un monopol (1). 2 sm Capitalist participant la conducerea unui monopol (4). 3 a Organizat pe bază de monopol (4). 4 a Specific monopolului (1).

MONOPOLÍST, monopoliști, s. m. Capitalist participant la conducerea unui monopol. Îngrămădirea unor profituri uriașe în mîinile unui mănunchi de monopoliști. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2712. ♦ (Adjectival) Care ține de regimul monopolurilor.

MONOPOLÍST, -Ă adj. Referitor la monopol, propriu monopolurilor. // s.m. și f. Capitalist care participă la conducerea unui monopol. [Cf. rus. monopolist, it. monopolista].

MONOPOLÍST, -Ă I. adj. organizat pe bază de monopol (2). II. s. m. f. capitalist participant la conducerea unui monopol. (< fr. monopoliste)

MONOPOLÍST2 ~ști m. Persoană care deține un monopol sau care participă la conducerea unui monopol. /<fr. monopoliste


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

monopolíst adj. m., s. m., pl. monopolíști; adj. f., s. f. monopolístă, pl. monopolíste

monopolíst adj. m., s. m., pl. monopolíști; f. sg. monopolístă, pl. monopolíste

Intrare: monopolist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monopolist
  • monopolistul
  • monopolistu‑
plural
  • monopoliști
  • monopoliștii
genitiv-dativ singular
  • monopolist
  • monopolistului
plural
  • monopoliști
  • monopoliștilor
vocativ singular
  • monopolistule
  • monopoliste
plural
  • monopoliștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

monopolist, -ă (persoană) monopolistă

  • 1. Persoană care deține un monopol, participant la conducerea unui monopol.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Îngrămădirea unor profituri uriașe în mîinile unui mănunchi de monopoliști. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2712.
      surse: DLRLC

etimologie: