opțiuni
  • info

10 definiții pentru monopolist (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONOPOLIST, -Ă, monopoliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Organizat pe bază de monopol, privitor la monopol. 2. S. m. și f. Persoană care deține un monopol, participant la conducerea unui monopol. – Din fr. monopoliste.

MONOPOLIST, -Ă, monopoliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Organizat pe bază de monopol, privitor la monopol. 2. S. m. și f. Persoană care deține un monopol, participant la conducerea unui monopol. – Din fr. monopoliste.

monopolist, ~ă [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~iști, ~e / E: monopol + -ist] 1 sm Persoană care deține un monopol (1). 2 sm Capitalist participant la conducerea unui monopol (4). 3 a Organizat pe bază de monopol (4). 4 a Specific monopolului (1).

MONOPOLIST, monopoliști, s. m. Capitalist participant la conducerea unui monopol. Îngrămădirea unor profituri uriașe în mîinile unui mănunchi de monopoliști. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2712. ♦ (Adjectival) Care ține de regimul monopolurilor.

MONOPOLIST, -Ă adj. Referitor la monopol, propriu monopolurilor. // s.m. și f. Capitalist care participă la conducerea unui monopol. [Cf. rus. monopolist, it. monopolista].

MONOPOLIST, -Ă I. adj. organizat pe bază de monopol (2). II. s. m. f. capitalist participant la conducerea unui monopol. (< fr. monopoliste)

MONOPOLIST2 ~ști m. Persoană care deține un monopol sau care participă la conducerea unui monopol. /<fr. monopoliste

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

monopolist adj. m., s. m., pl. monopoliști; adj. f., s. f. monopolistă, pl. monopoliste

monopolist adj. m., s. m., pl. monopoliști; adj. f., s. f. monopolistă, pl. monopoliste

monopolist adj. m., s. m., pl. monopoliști; f. sg. monopolistă, pl. monopoliste

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MONOPOLIST, -Ă s. m., adj. 1. S. m. Persoană care deține un monopol (1); capitalist participant la conducerea unui monopol (2). Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Nu e greu, tovarăși, să-l ghiciți Pe domnul fost monopolist. FRUNZĂ, Z. 68, cf. CONTEMP. 1948, nr. 105, 2/1, nr. 111, 1/1. Îngrămădirea unor profituri uriașe în mîinile unui mănunchi de monopoliști. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2 712. 2. Adj. Organizat pe bază de monopol (2), specific monopolului. Concentrarea monopolistă a industriei. CONTEMP. 1948, nr. 106, 2/3. Trecerea la stadiul monopolist al capitalismului. ib. nr. 112, 11/2, cf. nr. 108, 3/1. – Pl.: monopoliști, -ste. – Monopol + suf. -ist.

Intrare: monopolist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monopolist
  • monopolistul
  • monopolistu‑
plural
  • monopoliști
  • monopoliștii
genitiv-dativ singular
  • monopolist
  • monopolistului
plural
  • monopoliști
  • monopoliștilor
vocativ singular
  • monopolistule
  • monopoliste
plural
  • monopoliștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

monopolist, monopoliștisubstantiv masculin
monopolistă, monopolistesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care deține un monopol, participant la conducerea unui monopol. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Îngrămădirea unor profituri uriașe în mîinile unui mănunchi de monopoliști. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2712. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.