MONOPOLIST, -Ă s. m., adj. 1. S. m. Persoană care deține un monopol (1); capitalist participant la conducerea unui monopol (2). Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Nu e greu, tovarăși, să-l ghiciți Pe domnul fost monopolist. FRUNZĂ, Z. 68, cf. CONTEMP. 1948, nr. 105, 2/1, nr. 111, 1/1. Îngrămădirea unor profituri uriașe în mîinile unui mănunchi de monopoliști. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2 712. 2. Adj. Organizat pe bază de monopol (2), specific monopolului. Concentrarea monopolistă a industriei. CONTEMP. 1948, nr. 106, 2/3. Trecerea la stadiul monopolist al capitalismului. ib. nr. 112, 11/2, cf. nr. 108, 3/1. – Pl.: monopoliști, -ste. – Monopol + suf. -ist.