5 definiții pentru mono (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONO2 adj. invar. Monofonic. – Din fr., engl. mono.

MONO2 adj. invar. Monofonic. – Din fr., engl. mono.

mono1 ain [At: DN3 / E: fr, eg mono] Monofonic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MON-, v. MONO-.~acant (v. -acant), adj., cu un singur ghimpe; ~adelf (v. -adelf), adj., cu staminele reunite într-un singur mănunchi; ~andru (v. -andru), adj., (despre flori) care are doar o singură stamină; ~odont (v. -odont), adj., prevăzut cu un singur dinte; ~oftalmie (v. -oftalmie), s. f., monopsie*; ~oic (v. -oic), adj., care are flori unisexuate, atît mascule, cît și femele, dispuse pe aceeași tulpină; ~opsie (v. -opsie), s. f., malformație congenitală caracterizată prin prezența unui singur ochi; sin. monoftalmie; ~orhidie (v. -orhidie), s. f., malformație genitală, constînd în prezența unui singur testicul.

Intrare: mono (adj.)
mono1 (adj.) adjectiv invariabil
adjectiv invariabil (I9)
Surse flexiune: DOR
  • mono

mono (adj.)

etimologie: