opțiuni
  • info

5 definiții pentru monofonic

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONOFONIC, -Ă, monofonici, -ce, adj. (Fiz.) De monofonie, al monofoniei. – Din fr. monophonique, engl. monophonic.

MONOFONIC, -Ă, monofonici, -ce, adj. (Fiz.) De monofonie, al monofoniei. – Din fr. monophonique, engl. monophonic.

monofonic, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr monophonique] (Fiz) Care are o singură sursă sonoră.

MONOFONIC, -Ă adj. (Fiz.) Care are o singură sursă sonoră; monofon. [Cf. fr. monophonique].

MONOFONIC, -Ă adj. 1. (fiz.) care are o singură sursă sonoră. 2. (muz.) monofon. (< fr. monophonique, engl. monophonie)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

monofonic adj. m., pl. monofonici; f. sg. monofonică, pl. monofonice

Intrare: monofonic
monofonic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monofonic
  • monofonicul
  • monofonicu‑
  • monofonică
  • monofonica
plural
  • monofonici
  • monofonicii
  • monofonice
  • monofonicele
genitiv-dativ singular
  • monofonic
  • monofonicului
  • monofonice
  • monofonicei
plural
  • monofonici
  • monofonicilor
  • monofonice
  • monofonicelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

monofonic, monofonicăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.