MONETAR, -Ă, monetari, -e, adj., s. n., s. m. 1. Adj. Care aparține monedei, privitor la monedă. ◊ Sistem monetar = ansamblul reglementărilor legale cu privire la moneda unui stat. 2. S. n. Inventar al banilor, sortați după valoare, pe fișicuri și monede, întocmit de un mânuitor de bani la predarea casei. 3. S. m. (Rar) Persoană care lucrează la baterea de monede. – Din fr. monétaire.

monetar, ~ă [At: ASACHI, I. 214/1 / V: (înv) ~edar / Pl: ~i, ~e / E: fr monétaire] 1 a Care se referă la monedă (1). 2 a Care aparține monedei (1). 3 a Specific monedei (1). 4 a Care provine de la monedă (1). 5 a Care se referă la baterea de monedă (2). 6 sm Persoană care lucrează la baterea de monede. 7 sn Tabel în care se specifică pe categorii numărul de monede care alcătuiește o sumă de bani. 8 sn (Fin) Inventar al banilor, pe fișicuri. 9 sn Total al încasărilor realizate de un casier, un taxator etc. în cursul unei zile de muncă, așezați după categorii de bani.

MONETAR, -Ă, monetari, -e, adj., s. n., s. m. 1. Adj. Care aparține monedei, privitor la monedă. ◊ Sistem monetar = ansamblul reglementărilor legale cu privire la moneda unui stat. 2. S. n. Inventar al banilor, sortați după valoare, pe fișicuri și monede, întocmit de un mânuitor de bani la predarea casei. 3. S. m. Persoană care lucrează la baterea de monede. – Din fr. monétaire.

MONETAR¹, monetare, s. n. Tablou cu specificarea numărului și valorii diferitelor monede, întocmit de un mînuitor de bani la predarea casei.

MONETAR, -Ă adj. De monedă, referitor la monedă. // s.n. Inventar al banilor sortați după valoare întocmit de un casier la predarea casei. [Cf. fr. monétaire, lat. monetarius].

MONETAR, -Ă I. adj. referitor la monedă. ♦ sistem ~ = ansamblul reglementărilor legale privind moneda unui stat. II. s. n. inventar al banilor sortați după valoare, întocmit de un casier la predarea casei. (< fr. monétaire)

MONETAR³ n.^[1] Inventar al banilor (pe fișicuri și monede). A face ~ul. /<fr. monétaire corectat(ă)

monetar² (inventar al banilor) s. n., pl. monetare

monetar³ (inventar al banilor) s. n., pl. monetare

monetar (inventar al banilor) s. n., pl. monetare

MONETÁR, -Ă (< fr.) adj., s. n. 1. Adj. Care aparține monedei (1), privitor la monedă. ◊ Sistem m. = a) ansamblul reglementărilor legale cu privire la moneda unui stat; b) formă timpurie (sec. 15) a mercantilismului. ◊ (CONT.) Active și pasive monetare = disponibilități bănești deținute de o întreprindere, ca și creanțele și datoriile către furnizori și creditori care trebuie să fie încasate și respectiv plătite, cu o sumă de bani fixată sau determinabilă. ◊ (FIN.) Masă m. = totalitatea activelor care pot fi utilizate ca mijloace de plată pentru cumpărarea de mărfuri și pentru plata datoriilor, pe teritoriul unei țări. Elementele principale ale m.m., incluse în funcție de gradul lor de lichiditate în mai multe componente, numite agregate monetare, sunt: numerar în afara sistemului bancar, disponibilități la vedere, economii ale populației, depozite în lei pe termen și condiționate, depozite în valută are rezidenților. ◊ (FIN). Bază m. = totalitatea activelor cu grad ridicat de lichiditate care constituie o mărime controlabilă, formată din următoarele componente: numerar în afara sistemului bancar, rezervele băncilor păstrate la Banca Centrală și numerarul din casieriile băncilor. 2. S. n. Inventar al banilor, sortați după valoare, pe cupiuri și monede (numărul bucăților din fiecare fel, sume parțiale și totalul sumei).

MONETAR, -Ă adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care se referă la monedă. Cf. NEGULICI. Criza monetară ce sfîșie societatea întreagă. FILIMON, O. II, 241, cf. ȘĂINEANU, D. U., DDRF. [Banca de stat] dirijează creditele de acord cu. . . politica monetară stabilită de Consiliul de Miniștri. LEG. EC. pl. 181. Reforma monetară din 1947 în țara noastră și însemnătatea ei economică. CONTEMP. 1948, nr. 112, 11/3. Aniversarea centenarului sistemului monetar național are loc în condițiile muncii avântate, desfășurate de întregul nostru popor. SCÎNTEIA, 1967, nr. 7 330. Legea monetară din 1867 a constituit un act patriotic. FLACĂRA, 1967, nr. 17, 10. Descoperiri de tezaure monetare romane făcute pe teritoriul țării noastre. ib. ◊ (Învechit) Hîrtie monetară = bancnotă. Introducerea hîrtiei monedare a partidei revoluționare. GM (1854), 79¹/19. ♦ Care se referă la baterea de monedă. Arta monetară dacică era total decăzută în această vreme, PÂRVAN, G. 604. 2. S. m. Persoană care lucrează la baterea de monede. Monetarul cel de căpitenie la Moscva au fost cunoscutul italian Aristotele de Bolonia. ASACHI, I. 214/1, Cf. NEGULICI, POLIZU, COSTINESCU, LM, ALEXI, W., IORDAN, L. R. A. 162. Străvechi meșter monetar. FLACĂRA, 1967, nr. 17, 10. 3. S. n. Tabel în care se specifică numărul (pe categorii) de monede care alcătuiește o sumă de bani. 4. S. n. (Fin.) Inventar al banilor, pe fișicuri, întocmit de mînuitorii de bani. ♦ Totalul încasărilor realizate de un casier, un taxator etc. (în cursul unei zile de muncă), așezate după categorii de bani. O ajuta să facă monetarul abonamentelor. SCÎNTEIA, 1967, nr. 7 271. – Pl.: (1) monetari, -e, (2) monetari, (3, 4) monetare. – Și: (1, învechit) monedár, -ă adj. - Din fr. monétaire.