24 de definiții pentru monedă monetă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONÉDĂ, monede, s. f. Ban de metal (rar de hârtie) care are sau a avut curs legal pe teritoriul unui stat; p. gener. ban de metal (de valoare mică); mărunțiș. ◊ Expr. A bate (sau a tăia, a face) monedă = a emite bani de metal. A bate monedă (din sau cu ceva) = a insista, a face caz (de ceva). A plăti (cuiva) cu aceeași monedă = a răspunde (cuiva) printr-o comportare similară. (Fam.) Asta e moneda plătită, se spune despre o întâmplare neplăcută survenită în viața cuiva ca o pedeapsă pentru fapta sau faptele rele făcute; faptă și răsplată. [Pl. și: monezi.Var.: monétă s. f.] – Din ngr. monédha.

mone sf [At: ȘINCAI, Î. 1/14 / V: ~e / Pl: ~de și ~nezi / E: ngr μονέδα, it moneta, lat moneta] 1 Ban de metal, rar de hârtie, care are sau a avut curs legal pe teritoriul unui stat. 2 (Pgn) Ban de metal de valoare mică Si: mărunțiș. 3 (Îe) A bate (sau a tăia ori a face) ~ A emite bani de metal. 4 (Fig; îe) A bate ~ din (sau, rar, cu ceva) A insista. 5 (Fig; îae) A face caz de ceva urmărind beneficii Si: a specula. 6 (Îe) A plăti (cuiva) cu aceeași ~ A răspunde cuiva printr-o comportare similară. 7 (Fam; îe) Asta e ~da plătită Se spune despre o întâmplare neplăcută survenită în viața cuiva, considerată o pedeapsă pentru fapta sau faptele rele făcute. 8 (Înv) Valoare curentă a banului într-o anumită țară Si: curs.

MONÉDĂ, monede, s. f. Ban de metal (rar de hârtie) care are sau a avut curs legal pe teritoriul unui stat; p. gener. ban de metal (de valoare mică); mărunțiș. ◊ Expr. A bate (sau a tăia, a face) monedă = a emite bani de metal. A bate monedă (din sau cu ceva) = a insista, a face caz (de ceva). A plăti (cuiva) cu aceeași monedă = a răspunde (cuiva) printr-o comportare similară. (Fam.) Asta e moneda plătită, se spune despre o întâmplare neplăcută survenită în viața cuiva ca o pedeapsă pentru fapta sau faptele rele făcute; faptă și răsplată. [Pl. și: monezi.Var.: monétă s. f.] – Din ngr. monédha.

MONÉDĂ, monede, s. f. (Mai ales cu sens colectiv) Bani de metal sau de hîrtie, avînd curs legal pe teritoriul unui stat; (în limbajul obișnuit) bani de metal (de obicei) de valoare mică, bani mărunți, mărunțiș. O nesfîrșită colecție de monede din toate epocile și din toate țările pămîntului. STANCU, U.R.S.S. 122. [în cutie] erau cîteva inele fără pietre, mai multe pietre fără inele, monede vechi de aur și de argint. BASSARABESCU, V. 44. – Variantă: monétă (BOLINTINEANU, O. 118, BOLLIAC, O. 282) s. f.

MONÉDĂ s.f. Ban de metal sau de hârtie, care are curs legal într-un stat; (curent) ban de metal, mărunțiș. [Var. monetă s.f. / < ngr. moneda, cf. it. moneta, lat. moneta].

MONÉDĂ s. f. 1. ban care are curs legal într-un stat. ♦ hârtie ~ = bani de hârtie. 2. ban de metal. ♦ a bate ~ = a emite bani de metal; (fig.) a plăti (cuiva) cu aceeași ~ = a se comporta față de cineva la fel cum s-a comportat și el într-o situație asemănătoare. (< ngr. moneda)

MONÉDĂ ~ e f. 1) Semn bănesc de metal (mai rar de hârtie) admis și utilizat într-o țară. 2) Ban mărunt de metal; mărunțiș. ~ de argint. ◊ A bate ~e a emite bani de metal. A plăti cu aceeași ~ a răspunde cu o comportare similară. [G.-D. monedei] /<ngr. monédha, it. moneta

monedă f. bucată de metal, bătută din autoritate suverană, servind comerțului.

MONÉTĂ s. f. v. monedă.

MONÉTĂ s.f. v. monedă.

*monétă și (maĭ des) -édă f., pl. ete, ede și ezĭ (lat. monéta, monetă, d. Monéta, un supranume al Junoneĭ, d. monére, a înștiința [la Roma, pe Capitoliŭ, se făcuse un templu Junoneĭ Moneta, din cauza semnelor pe care le dădea poporuluĭ. Fiind-că acest templu, ca și altele, a fost întrebuințat ca loc de bătut banĭ, numele zeițeĭ a ajuns să însemne „ban”]; it. monéta, vfr. monnoĭe, nfr. monnaie, sp. moneda, pg. moeda; ngr. monéda; engl. money, germ. münze; rus. monéta. V. monitor). Ban, bucată de metal rătundă (rar alt-fel) bătută de autoritatea suverană ca să servească schimbuluĭ. Col. Banĭ: fabricant de monetă. Monetă de cont, valoare admisă ca unitate în conturile dintre comercianțĭ, dar care poate să nu fie reprezentată pin pĭese metalice în circulațiune, ca ghineĭa engleză. Monetă fiduciară, care n’are valoare de cît pin convențiune, ca biletele de bancă. Monetă fictivă saŭ hîrtie-monetă, bilete de bancă (V. hîrtie). A bate monetă, a fabrica banĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

monédă s. f., g.-d. art. monédei; pl. monéde

monédă s. f., g.-d. art. monédei; pl. monéde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MONÉDĂ s. ban, piesă, (pop.) para. (O ~ de cinci.)

MONE s. ban, piesă, (pop.) para. (O ~ de cinci.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

monétă (monéte), s. f. – Ban de metal. – Var. monedă. Lat. (it.) moneta (sec. XIX), var., din ven. moneda, prin intermediul ngr. μονέδα (Graur, BL, IV, 103; Gáldi 211). – Der. monetar, adj.; monetărie, s. f. (locul unde se fabrică monedă); monetiza, vb. (a bate monedă; a mercantiliza).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MONÉDĂ (< ngr.) 1. Semn bănesc cu formă, greutate și titlu stabilite, fabricate din metal (aur, argint, aramă, aliaje de metale comune); servește ca mijloc de circulație și de plată. Baterea primelor monede a fost, probabil, realizată independent, înainte de sec. 7 î. Hr., în statul antic Lidia sau în insulele Egee și în China. În Roma antică, m. se băteau lângă templul zeiței Iuno Moneta, de unde și denumirea de m. Pe teritoriul României, folosirea și circulația m. este semnalată încă din 6 î. Hr. Au existat diferite forme ale m., dintre care s-a impus cea rotundă, de disc, cu avers, revers și margine. V. numismatică., ban.M. divizionară (sau de bilon) = m. confecționată din aliaj monetar format din metale comune, cu valoare proprie redusă sau inferioară valorii ei nominale și care reprezintă o subdiviziune sau un multiplu al unității monetare legale. ◊ Expr. A bate monedă = a emite bani de metal. A plăti (cuiva) cu aceeași monedă = a se comporta față de cineva așa cum s-a comportat și el într-o situație similară. 2. P. gener. Ban de metal. 3. Denumire dată pentru toate semnele bănești, indiferent de forma lor de existență, respectiv pentru m. divizionară, m. fiduciară sau m. de hârtie (bancnotele emise de Banca Centrală) și m. scripturală sau m. se cont (disponibilitățile bancare și de la casele de economii).

PAR PARI REFERTUR (lat.) se plătește cu aceeași monedă – Enunț similar legii mozaice a talionului.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

MONEDĂ albeț, arginți, chelșug, cocoșel, covrig, pleavă, polidor, zimți.

a plăti (cuiva) cu aceeași monedă expr. a se răzbuna (pe cineva); a se revanșa (față de cineva).

Intrare: monedă
monedă1 (pl. -e) substantiv feminin
  • silabație: mo-ne-dă
substantiv feminin (F1)
DOOM2, DEX '09, DEX '98
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mone
  • moneda
plural
  • monede
  • monedele
genitiv-dativ singular
  • monede
  • monedei
plural
  • monede
  • monedelor
vocativ singular
plural
monedă2 (pl. -i) substantiv feminin
  • silabație: mo-ne-dă
substantiv feminin (F45)
DEX '09, DEX '98 - ca variantă
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mone
  • moneda
plural
  • monezi
  • monezile
genitiv-dativ singular
  • monezi
  • monezii
plural
  • monezi
  • monezilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mone
  • moneta
plural
  • monete
  • monetele
genitiv-dativ singular
  • monete
  • monetei
plural
  • monete
  • monetelor
vocativ singular
plural

monedă monetă

  • 1. Ban de metal (rar de hârtie) care are sau a avut curs legal pe teritoriul unui stat.
    surse: DLRLC DEX '09 DN
    • 1.1. prin generalizare Ban de metal (de valoare mică).
      surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: mărunțiș 2 exemple
      exemple
      • O nesfîrșită colecție de monede din toate epocile și din toate țările pămîntului. STANCU, U.R.S.S. 122.
        surse: DLRLC
      • [În cutie] erau cîteva inele fără pietre, mai multe pietre fără inele, monede vechi de aur și de argint. BASSARABESCU, V. 44.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A bate (sau a tăia, a face) monedă = a emite bani de metal.
      surse: DEX '09 MDN '00
    • 1.3. expresie A bate monedă (din sau cu ceva) = a insista, a face caz (de ceva).
      surse: DEX '09
    • 1.4. expresie A plăti (cuiva) cu aceeași monedă = a răspunde (cuiva) printr-o comportare similară.
      surse: DEX '09 MDN '00
    • 1.5. expresie familiar Asta e moneda plătită, se spune despre o întâmplare neplăcută survenită în viața cuiva ca o pedeapsă pentru fapta sau faptele rele făcute; faptă și răsplată.
      surse: DEX '09

etimologie: