4 definiții pentru molfăit (part.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOLFĂI, molfăi, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A mesteca un aliment în gură cu greutate (din cauza lipsei dinților); a clefăi, a morfoli; p. ext. a mânca încet, fără poftă. ♦ A roade în dinți sau a învârti prin gură un lucru necomestibil. 2. Fig. A rosti (ceva) nedeslușit; a îngăima. [Prez. ind. și: molfăiesc] – Formație onomatopeică.

molfăi vt [At: LB / Pzi: molfăi, ~esc / E: fo] 1 (C. i. alimente) A mesteca1 (1) cu greutate, din cauza lipsei dinților Si: a mozoli, a morfoli. 2 (Pex) A mânca, mestecând îndelung Si: a mozoli, a morfoli. 3 (C. i. un lucru necomestibil) A învârti prin gură, a roade în dinți Si: a mozoli. 4 (Pex) A rosti, a spune ceva articulând în mod nedeslușit, confuz Si: a bolborosi, a îngăima.

MOLFĂI, molfăi și molfăiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Mai ales despre persoane fără dinți) A mesteca (un aliment) cu gingiile și cu limba; p. ext. a mînca încet, alene, fără poftă, greu. Prindea să molfăie bucățile de mălai și pîne. CAMILAR, N. II 135. Somnul cade ca plumbul pe pleoape, în vreme ce gura molfăie încă dumicatul de pîine. PAS, L. I 170. Moș Bodrîngă, șezînd cucuiet pe niște buci și molfăind la pere uscate. CREANGĂ, A. 97. ◊ Absol. Savantul profesor muia pesmeți în ceai și molfăia melancolic. C. PETRESCU, C. V. 190. În gingini molfăiește, neavînd nici un dinte în gură. NEGRUZZI, S. II 304. ♦ A mesteca, a învîrti ceva între buze și între dinți. Tovarășul merse un timp alături molfăind inseparabilul rest de trabuc. C. PETRESCU, C. V. 267. 2. Fig. A vorbi nedeslușit, a îngăima, a bîlbîi. Tanti... dădea din cap și molfăia în gingii vorbe neînțelese. DUMITRU, B. F. 56. Vreo babă.. molfăind întîmplările măhălălei. CONTEMPORANUL, VII 482.

A MOLFĂI molfăi 1. tranz. 1) A mesteca în gură cu salivă, fără a mușca cu dinții; a mozoli; a morfoli. 2) (alimente) A mesteca cu greu în gură, numai cu gingiile și cu limba din cauza lipsei dinților; a morfoli. 2. intranz. 1) A mânca, scoțând un zgomot (urât) în timpul mestecării alimentelor în gură; a clefăi. 2) fam. A vorbi neclar, pronunțând nedeslușit cuvintele; a morfoli. /Onomat.

Intrare: molfăit (part.)
molfăit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • molfăit
  • molfăitul
  • molfăitu‑
  • molfăi
  • molfăita
plural
  • molfăiți
  • molfăiții
  • molfăite
  • molfăitele
genitiv-dativ singular
  • molfăit
  • molfăitului
  • molfăite
  • molfăitei
plural
  • molfăiți
  • molfăiților
  • molfăite
  • molfăitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

molfăi, molfăiverb

familiar
  • 1. A mesteca un aliment în gură cu greutate (din cauza lipsei dinților). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Prindea să molfăie bucățile de mălai și pîne. CAMILAR, N. II 135. DLRLC
    • format_quote Somnul cade ca plumbul pe pleoape, în vreme ce gura molfăie încă dumicatul de pîine. PAS, L. I 170. DLRLC
    • format_quote Moș Bodrîngă, șezînd cucuiet pe niște buci și molfăind la pere uscate. CREANGĂ, A. 97. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Savantul profesor muia pesmeți în ceai și molfăia melancolic. C. PETRESCU, C. V. 190. DLRLC
    • format_quote (și) absolut În gingini molfăiește, neavînd nici un dinte în gură. NEGRUZZI, S. II 304. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A mânca încet, fără poftă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. A roade în dinți sau a învârti prin gură un lucru necomestibil. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Tovarășul merse un timp alături molfăind inseparabilul rest de trabuc. C. PETRESCU, C. V. 267. DLRLC
  • 2. figurat A rosti (ceva) nedeslușit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tanti... dădea din cap și molfăia în gingii vorbe neînțelese. DUMITRU, B. F. 56. DLRLC
    • format_quote Vreo babă.. molfăind întîmplările măhălălei. CONTEMPORANUL, VII 482. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.