17 definiții pentru molatic (s.m.) molatec


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

molatic, ~ă [At: AETHIOPICA, 38 r/7 / V: ~tec / Pl: ~ici, ~ice / E: moale1 + -atic] 1 a Moale1 (1). 2 a (D. gură, buze) a Cărnos. 3 a (D. forme de relief) Cu înclinație mică, cu pantă lină. 4-5 smf, a (Persoană) lipsită de energie Si: bleg, moale1 (48). 6 a (D. însușiri, manifestări etc. ale oamenilor) Care arată, trădează slăbiciune, nehotărâre, lipsă de energie, apatie, indolență. 7 a Plăcut la atingere Si: moale1 (63). 8 a (D. ochi, privire) Languros. 9-10 a, av (D. culori, lumină, izvoare de lumină, sunete) (Care este) lipsit de stridențe. 11-12 a, av (D. mișcări) (Care este) ușor, abia simțit. 13-14 a, av (D. obiecte, ființe etc.) (Care se mișcă) lin, domol. 15-16 a, av (Spc; d. ființe sau părți ale corpului lor) (Care se mișcă) leneș, voluptos. 17-18 a, av (Care se manifestă) cu un efect calmant Si: blând, duios, plăcut. 19 s (Iht) Grindel (Cobitis barbatula).

MOLÁTIC, -Ă, molatici, -ce, adj., s. m. I. Adj. 1. (Cam) moale. 2. Cu pantă lină. 3. Lent, lin, domol; care se mișcă domol; cu mișcări leneșe. 4. Lipsit de energie, molâu. 5. Unduios. ♦ Galeș. 6. De intensitate scăzută. 7. Moleșitor; duios. II. S. m. (Iht.) Grindel. [Var.: molátec, -ă, adj.] – Moale + suf. -atic.

MOLÁTIC, -Ă, molatici, -ce, adj., s. m. I. Adj. 1. (Cam) moale. 2. Cu pantă lină. 3. Lent, lin, domol; care se mișcă domol; cu mișcări leneșe. 4. Lipsit de energie, molâu. 5. Unduios. ♦ Galeș. 6. De intensitate scăzută. 7. Moleșitor; duios. II. S. m. (Iht.) Grindel. [Var.: molátec, -ă, adj.] – Moale + suf. -atic.

MOLÁTIC, -Ă, molatici, -e, adj. 1. Moale, lin, domol. Nici măcar un stirc, cu zborul lui molatic, nu trecu deasupra noastră. CAZABAN, V. 31. Plopul din poartă fîșîie legănindu-se... cu mișcarea molatică a unei draperii imense. VLAHUȚĂ, O. A. III 84. Lumînarea-i stinsă-n casă... somnu-i cald, molatic, lin. EMINESCU, O. I 42. (Adverbial) De acolo, bătînd spre răsărit, [Motrul] se lasă molatic pe șes deschis. VLAHUȚĂ, O. A. II 129. [Izvoarele] trec cu harnici unde și suspină-n flori molatic. EMINESCU, O. I 85. 2. Lipsit de vlagă, fără energie, slab, slăbănog, molîu; leneș, greoi. (Poetic) Ceea ce spusese despre Bărăganul nostru condeiul meu cel smead, molatic, searbăd și spălăcit. ODOBESCU, S. III 159. – Variantă: molatéc, -ă (GÎRLEANU, L. 44, HOGAȘ, M. N. 26, EMINESCU, O. IV 172) adj.

MOLÁTIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește încetineală; greoi. Gest ~. 2) (despre persoane) Care este lipsit de vigoare; fără energie; molâu; mămăligos. 3) Care exprimă atenție și duioșie; galeș; tandru. Privire ~că. 4) Care are o intensitate redusă. Cântec ~. 5) Care calmează, liniștește; calmant. 6) (despre forme de relief) Care are pantă mică; cu înclinație mică. /moale + suf. ~atic

molatic a. 1. cam moale, vorbind de mersul și de lucrul cuiva: om molatic; 2. fig. lipsit de energie: era tont și molatic ISP.

molátic, -ă adj. (d. moale). Moale, moleșit, fără vigoare: om, mers molatic. Adv. În mod molatic: a lupta molatic.

MOLÁTEC, -Ă adj. v. molatic.

MOLÁTEC, -Ă adj. v. molatic.

MOLÁTEC, -Ă adj. v. molatic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

molátic1 adj. m., pl. molátici; f. molátică, pl. molátice

molátic2 (pește) s. m., pl. molátici

molátic adj. m., s. m., pl. molátici; f. sg. molátică, pl. molátice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOLÁTIC adj. v. domol, lin, moale, ușor.

MOLÁTIC adj. 1. v. bleg. 2. v. greoi.

MOLATIC adj. 1. bleg, indolent, lălîu, moale, molîu, mototol, (reg.) tofolog, (fig.) băligos, mălăieț, mămăligos. (Un om ~.) 2. greoi, încet, lent, moale, molîu, (înv.) tîrziu, zăbavnic. (Mișcări ~; om ~ în mișcări.)

molatic adj. v. DOMOL. LIN. MOALE. UȘOR.

Molatic ≠ ager, energic, iute, puternic, sprinten, viguros, vioi, voinic, vânos, vârtos, sprințar, vânjos, tare

Intrare: molatic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • molatic
  • molaticul
  • molaticu‑
plural
  • molatici
  • molaticii
genitiv-dativ singular
  • molatic
  • molaticului
plural
  • molatici
  • molaticilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • molatec
  • molatecul
  • molatecu‑
plural
  • molateci
  • molatecii
genitiv-dativ singular
  • molatec
  • molatecului
plural
  • molateci
  • molatecilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)