5 definiții pentru molatic (s.m.) molatec


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOLÁTIC, -Ă, molatici, -ce, adj., s. m. I. Adj. 1. (Cam) moale. 2. Cu pantă lină. 3. Lent, lin, domol; care se mișcă domol; cu mișcări leneșe. 4. Lipsit de energie, molâu. 5. Unduios. ♦ Galeș. 6. De intensitate scăzută. 7. Moleșitor; duios. II. S. m. (Iht.) Grindel. [Var.: molátec, -ă, adj.] – Moale + suf. -atic.

MOLÁTIC, -Ă, molatici, -ce, adj., s. m. I. Adj. 1. (Cam) moale. 2. Cu pantă lină. 3. Lent, lin, domol; care se mișcă domol; cu mișcări leneșe. 4. Lipsit de energie, molâu. 5. Unduios. ♦ Galeș. 6. De intensitate scăzută. 7. Moleșitor; duios. II. S. m. (Iht.) Grindel. [Var.: molátec, -ă, adj.] – Moale + suf. -atic.

molatic, ~ă [At: AETHIOPICA, 38 r/7 / V: ~tec / Pl: ~ici, ~ice / E: moale1 + -atic] 1 a Moale1 (1). 2 a (D. gură, buze) a Cărnos. 3 a (D. forme de relief) Cu înclinație mică, cu pantă lină. 4-5 smf, a (Persoană) lipsită de energie Si: bleg, moale1 (48). 6 a (D. însușiri, manifestări etc. ale oamenilor) Care arată, trădează slăbiciune, nehotărâre, lipsă de energie, apatie, indolență. 7 a Plăcut la atingere Si: moale1 (63). 8 a (D. ochi, privire) Languros. 9-10 a, av (D. culori, lumină, izvoare de lumină, sunete) (Care este) lipsit de stridențe. 11-12 a, av (D. mișcări) (Care este) ușor, abia simțit. 13-14 a, av (D. obiecte, ființe etc.) (Care se mișcă) lin, domol. 15-16 a, av (Spc; d. ființe sau părți ale corpului lor) (Care se mișcă) leneș, voluptos. 17-18 a, av (Care se manifestă) cu un efect calmant Si: blând, duios, plăcut. 19 s (Iht) Grindel (Cobitis barbatula).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

molátic2 (pește) s. m., pl. molátici

Intrare: molatic (s.m.)
molatic2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • molatic
  • molaticul
  • molaticu‑
plural
  • molatici
  • molaticii
genitiv-dativ singular
  • molatic
  • molaticului
plural
  • molatici
  • molaticilor
vocativ singular
plural
molatec2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • molatec
  • molatecul
  • molatecu‑
plural
  • molateci
  • molatecii
genitiv-dativ singular
  • molatec
  • molatecului
plural
  • molateci
  • molatecilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

molatic (s.m.) molatec

etimologie:

  • Moale + sufix -atic.
    surse: DEX '98 DEX '09