molatic, ~ă [At: AETHIOPICA, 38 ^r/7 / V: ~tec / Pl: ~ici, ~ice / E: moale¹ + -atic] 1 a Moale¹ (1). 2 a (D. gură, buze) Cărnos. 3 a (D. forme de relief) Cu înclinație mică, cu pantă lină. 4-5 smf, a (Persoană) lipsită de energie Si: bleg, moale¹ (48). 6 a (D. însușiri, manifestări etc. ale oamenilor) Care arată, trădează slăbiciune, nehotărâre, lipsă de energie, apatie, indolență. 7 a Plăcut la atingere Si: moale¹ (63). 8 a (D. ochi, privire) Languros. 9-10 a, av (D. culori, lumină, izvoare de lumină, sunete) (Care este) lipsit de stridențe. 11-12 a, av (D. mișcări) (Care este) ușor, abia simțit. 13-14 a, av (D. obiecte, ființe etc.) (Care se mișcă) lin, domol. 15-16 a, av (Spc; d. ființe sau părți ale corpului lor) (Care se mișcă) leneș, voluptos. 17-18 a, av (Care se manifestă) cu un efect calmant Si: blând, duios, plăcut. 19 s (Iht) Grindel (Cobitis barbatula). corectat(ă)

molatic² (pește) s. m., pl. molatici

molatic² (pește) s. m., pl. molatici

molatic

molatic, -ci.

molatic adj., s.m. I adj. 1 (despre oameni) bleg, indolent, moale, molâu, mototol, <fam.> lălâu, <reg.> modoroi, molălău, molând, moloi, molticos, morocănos, prost, tofolog, <fig.; fam.> mălăieț, mămăligos, <fig.; reg.> letnic, <fig.; reg.; deprec.> băligos, Băiatul ei este cam molatic pentru armată. 2 (despre ființe sau despre mișcări, gesturi, manifestări etc. ale lor) greoi, încet, lent, moale, molâu, <rar> torpid, <reg.> bolocănos, greunatic, molan¹, molcan, molofan, <înv.> târziu, zăbavnic, <fig.> împiedicat, mătăhălos, stângaci, <arg.> martalog. Molatic cum este, abia poate alerga. Fiind prea gras, are mișcările molatice. 3 (despre ochi, privire) drăgăstos, galeș, languros, lânced, tandru, <fig.> umed. Fata îi aruncă priviri molatice. 4 (în opoz. cu „amplu”, „puternic”, „răstit”, „tare”, „zgomotos”; despre sunete, glas, ton) coborât, domol, încet, lânced, lin², mic, moale, molcom, muiat, potolit², scăzut, slab, stins², tainic, ușor², (astăzi rar) scoborât, <înv. și reg.> linicel, <înv.> tăinicit, <fig.> leșinat², plăpând, somnoros, <fig.; rar> confuz, înecat, <fig.; înv. și pop.> slăbănogit, sleit², <fig.; fam.> slăbănog. Vorbește cu vocea molatică. De departe se aude freamătul molatic al pădurii. 5 (rar, despre covoare, iarbă, fân etc.) v. Moale. 6 (rar, despre buze) v. Fraged. Moale. II adj. fig. 1 (în opoz. cu „abrupt”; despre terenuri înclinate) domol, lin², ușor², <fig.> blând, dulce. A coborât repede panta molatică a dealului. 2 (despre bărbați) demasculinizat, devirilizat, efeminat. Bărbații molatici au aspect sau caractere feminine. 3 (în opoz. cu „aspru”; despre suprafața unor obiecte, materiale etc. sau despre pielea, părul oamenilor, blana animalelor etc.) catifelat, mătăsos, moale, neted. Stofa este molatică. O cremă bună face pielea molatică. Pisica are blana molatică. 4 (în opoz. cu „strident”; despre culori, nuanțe etc.) discret, estompat, pal, palid, sfumat, spălăcit, stins², șters, tern, <fig.> apos, delicat, diafan, dulce, moale, neaccentuat, pierdut, potolit², spălat², surd, veșted. În expoziție erau expuse peisaje în culori molatice. III s.m. (iht.; rar) v. Grindel. Molan¹ (Noemacheilus barbatulus).