14 definiții pentru mojicime
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MOJICIME s. f. (Înv.) Mulțime de țărani sau de oameni simpli, de rând. – Mojic + suf. -ime.
MOJICIME s. f. (Înv.) Mulțime de țărani sau de oameni simpli, de rând. – Mojic + suf. -ime.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mojicime sf [At: NECULCE, L. 289 / V: muj~ / Pl: (rar) ~mi / E: mojic + -ime] 1 (Înv) Mulțime de mojici (1). 2 (Înv) Totalitate a mojicilor Si: țărănime. 3 (Pex) Oameni de rând.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOJICIME s. f. (Cu sens colectiv) Grup de mojici, mulțime de oameni de rînd. Îi vezi, jupîne vătav! Taie-i pe toți! Nimicește mojicimea cu nărav. HASDEU, R. V. 41.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mojicime f. gloata mojicilor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mojicíme f. (d. mojic). Fam. Gloată de mojicĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mujicime sf vz mojicime
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mojicime (înv.) s. f., g.-d. art. mojicimii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mojicime (înv.) s. f., g.-d. art. mojicimii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mojicime s. f., g.-d. art. mojicimii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MOJICIME s. v. mitocănime.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MOJICIME s. v. țărănime.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MOJICIME s. mitocănime, mîrlănime.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mojicime s. v. ȚĂRĂNIME.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MOJICÍME s. f. (Învechit) Mulțime de mojici (1), totalitatea mojicilor; țărănime; p. e x t. lume de rînd. Sfătuie unii să rădice și țara, toată mujicimea, asupra lor. NECULCE, L. 289. Ungurii de pin pregiur, cum zic mojicime, iară nu oaste strînsă bulucuri, ședea pe la drumuri strimte, pe unde era să treacă tătarii. AMIRAS, LET. III, 124/38. Îi vezi, jupîne vătav ! Taie-i pe toți ! Nimicește mojicimea cu nărav ! HASDEU, R. V. 41. – Și: mujicime s. f. – Mojic + suf. -ime.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mojicimesubstantiv feminin
- 1. Mulțime de țărani sau de oameni simpli, de rând. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: mitocănime mârlănime țărănime
- Îi vezi, jupîne vătav! Taie-i pe toți! Nimicește mojicimea cu nărav. HASDEU, R. V. 41. DLRLC
-
etimologie:
- Mojic + sufix -ime. DEX '98 DEX '09