14 definiții pentru mojicime

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOJICIME s. f. (Înv.) Mulțime de țărani sau de oameni simpli, de rând. – Mojic + suf. -ime.

MOJICIME s. f. (Înv.) Mulțime de țărani sau de oameni simpli, de rând. – Mojic + suf. -ime.

mojicime sf [At: NECULCE, L. 289 / V: muj~ / Pl: (rar) ~mi / E: mojic + -ime] 1 (Înv) Mulțime de mojici (1). 2 (Înv) Totalitate a mojicilor Si: țărănime. 3 (Pex) Oameni de rând.

MOJICIME s. f. (Cu sens colectiv) Grup de mojici, mulțime de oameni de rînd. Îi vezi, jupîne vătav! Taie-i pe toți! Nimicește mojicimea cu nărav. HASDEU, R. V. 41.

mojicíme f. (d. mojic). Fam. Gloată de mojicĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mojicime (înv.) s. f., g.-d. art. mojicimii

mojicime (înv.) s. f., g.-d. art. mojicimii

mojicime s. f., g.-d. art. mojicimii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MOJICIME s. mitocănime, mîrlănime.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MOJICÍME s. f. (Învechit) Mulțime de mojici (1), totalitatea mojicilor; țărănime; p. e x t. lume de rînd. Sfătuie unii să rădice și țara, toată mujicimea, asupra lor. NECULCE, L. 289. Ungurii de pin pregiur, cum zic mojicime, iară nu oaste strînsă bulucuri, ședea pe la drumuri strimte, pe unde era să treacă tătarii. AMIRAS, LET. III, 124/38. Îi vezi, jupîne vătav ! Taie-i pe toți ! Nimicește mojicimea cu nărav ! HASDEU, R. V. 41. – Și: mujicime s. f. – Mojic + suf. -ime.

Intrare: mojicime
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mojicime
  • mojicimea
plural
genitiv-dativ singular
  • mojicimi
  • mojicimii
plural
vocativ singular
plural
mujicime
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mojicimesubstantiv feminin

  • 1. învechit Mulțime de țărani sau de oameni simpli, de rând. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îi vezi, jupîne vătav! Taie-i pe toți! Nimicește mojicimea cu nărav. HASDEU, R. V. 41. DLRLC
etimologie:
  • Mojic + sufix -ime. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.