15 definiții pentru modul

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MODUL, module, s. n. 1. Unitate de lungime convențională, folosită în arhitectura clasică pentru determinarea proporțiilor elementelor componente ale unei construcții, ale unui ordin arhitectonic. 2. (Mat.) Valoare absolută a unui număr real (fără a se ține seamă de semnul algebric). ♦ Număr pozitiv egal cu rădăcina pătrată a sumei pătratelor elementelor unui număr complex. 3. Fiecare dintre părțile principale (și detașabile) ale unei nave cosmice. ◊ Modul lunar = parte a vehiculului de explorare lunară. 4. Parte componentă a unui ansamblu (cu funcționalitate proprie). – Din fr. module.

MODUL, module, s. n. 1. Unitate de lungime convențională, folosită în arhitectura clasică pentru determinarea proporțiilor elementelor componente ale unei construcții, ale unui ordin arhitectonic. 2. (Mat.) Valoare absolută a unui număr real (fără a se ține seamă de semnul algebric). ♦ Număr pozitiv egal cu rădăcina pătrată a sumei pătratelor elementelor unui număr complex. 3. Fiecare dintre părțile principale (și detașabile) ale unei nave cosmice. ◊ Modul lunar = parte a vehiculului de explorare lunară. 4. Parte componentă a unui ansamblu (cu funcționalitate proprie). – Din fr. module.

modul sn [At: COSTINESCU / Pl: ~e / E: fr module] 1 Unitate de lungime convențională folosită în arhitectura clasică pentru determinarea proporțiilor elementelor componente ale unui ordin arhitectonic. 2 Cât dintre mărimea diametrului unei roți dințate și numărul de dinți al acesteia, sau dintre pasul danturii și numărul m 3 Raport al diametrelor unor medalii sau al unor monede comparate între ele. 4 (Mat) Valoare absolută a unui număr real, fără a se ține seamă de semnul algebric. 5 Număr pozitiv egal cu rădăcina pătrată a sumei pătratelor elementelor unui număr complex. 6 Valoare a caracteristicii statistice cu cea mai mare frecvență. 7 Fiecare dintre părțile principale și detașabile ale unei nave cosmice. 8 (Șîs) ~ lunar Parte a vehicului de explorare lunară. 9 Parte componentă a unui ansamblu, cu funcționalitate proprie.

MODUL, moduli, s. m. (Mat.) Valoare absolută a unui număr real (fără a se ține seama de semnul algebric).

MODUL2 s.m. Parte, porțiune dintr-un ansamblu, conceput separat sau separabil. ◊ Modul lunar = dispozitiv autonom al unui vehicul de lansare sau al unei nave spațiale, care poate funcționa independent, servind pentru aselenizare. ♦ (Telec.) Bloc alcătuit din microelemente (tranzistoare, diode, bobine etc.) care îndeplinește funcția de etaj sau de celulă într-un aparat sau într-o instalație electronică. ♦ (Arhit.) Unitate de măsură aleasă arbitrar pentru a determina proporțiile elementelor de arhitectură ale unui edificiu. [Pl. -li, (s.n.) -le. / < fr., engl. module].

MODUL1 s.m. 1. (Mat.) Valoare absolută a unei mărimi reale (fără să se ia în considerare semnul algebric). ♦ (Statist.) Variantă a caracteristicii (4) [în DN], înregistrată la cele mai multe unități ale unei colectivități statistice; valoare a caracteristicii cu cea mai mare frecvență. ◊ Modul al unui număr complex = rădăcina pătrată a sumei pătratelor părții reale și a coeficientului părții imaginare; modul al unui număr real = valoare absolută a numărului. 2. Coeficient care caracterizează o proprietate mecanică oarecare. ♦ Raportul dintre diametrul primitiv al unei roți dințate și numărul dinților acesteia. ◊ Modul de elasticitate = mărime reprezentînd raportul dintre efortul unitar normal și lungirea specifică corespunzătoare a unei piese solicitate la întindere sau încovoiere. 3. Unitate de măsură, în special pentru apele curgătoare. ◊ Modul de irigație = cantitatea de apă necesară în unitatea de timp pentru irigarea unui hectar. [Pl. -li, (s.n.) -luri. / < fr. module, cf. lat. modulus].

MODUL s. n. 1. (mat.) valoare absolută a unei mărimi reale. ◊ număr pozitiv egal cu rădăcina pătrată a sumei pătratelor componentelor unui număr real. ◊ (stat.) variantă a caracteristicii (4), înregistrată la cele mai multe unități ale unei colectivități statistice; valoare a caracteristicii cu cea mai mare frecvență. 2. coeficient care caracterizează o proprietate mecanică oarecare. ◊ raportul dintre diametrul primitiv al unei roți dințate și numărul dinților acesteia. ♦ ~ de elasticitate = raportul dintre efortul unitar normal și lungimea specifică corespunzătoare a unei piese solicitate de întindere sau încovoiere. 3. debitul anual al unui curs de apă. 4. parte componentă a unui ansamblu cu funcționalitate proprie. ◊ fiecare din părțile detașabile ale unei nave spațiale. 5. (telec.) bloc din microelemente (tranzistoare, diode, bobine), care îndeplinește funcția de etaj sau de celulă într-un aparat, ori într-o instalație electronică. 6. (arhit.) unitate de măsură pentru determinarea proporțiilor elementelor componente ale unui edificiu. (< engl., fr. module, lat. modulus)

modul s. n.1. (astr.) Fiecare din părțile detașabile ale unei nave cosmice ◊ „Spacelab va avea două elemente: modulul-laborator pentru echipajul uman, în care cercetătorii pot lucra în haine de stradă, și platforma suport pentru instrumentele de măsură și control de cercetare.” V. stud. 20 III 74 p. 10; frecvent în sint.modul lunar;v. și Sc. 7 VII 69 p. 4; v. și minicrater (1969), navă-mamă (1969). ♦ 2. Parte detașabilă dintr-un ansamblu (clădiri, mobile etc.) ◊ „Primul «modul» a fost livrat în ziua deschiderii celui de-al XI-lea Congres al partidului. Acum, din secția a șasea a I.P.B. ies pe bandă următoarele «bucăți de clădire»: bucătării, sufragerii, dormitoare + hol + baie, camere de tineret, casa scării.” Sc. 3 III 76 p. 4. ◊ Modulul de 1000 de apartamente conceput de I.C.I.M. Brașov [...] înseamnă 26000 elemente spațiale, care în anul 1979 vor fi integrate în patru tipuri de case.” R.l. 17 III 79 p. 3; v. și Sc. 5 IV 74 p. 1; v. și ambutisat, modulat (din engl., fr. module, germ. Modul, rus. modul; sensul 1 din engl. americ. lunar module; BD 1966, DMN 1966; D. Am., DTP; DEX, DN3)

MODUL1 ~i m. 1) Valoare absolută a unui număr real. 2) Rădăcină pătrată, rezultată din suma pătratelor componentelor unui număr complex. /<fr. module

MODUL2 ~e n. 1) (în arhitectura clasică) Unitate de măsură pentru determinarea proporțiilor elementelor componente ale unei construcții. 2) Coeficient care caracterizează proprietatea de rezistență mecanică a materialelor. ~ de torsiune. 3) Parte componentă (și detașabilă) a unui ansamblu. ~ de bibliotecă. 4) Parte principală a unui vehicul spațial. /<fr. module

*módul n., pl. e (lat. módulus, dim. d. modus, măsură). Arh. Unitate de măsură p. a regula proporțiunile coloanelor saŭ părților unuĭ edificiŭ: módulu e de ordinar egal cu jumătatea diametruluĭ bazeĭ coloaneĭ. Pin ext. Unitate de măsură p. apele curente: a evalua modulu unuĭ izvor. Diametru comparativ al medaliilor saŭ monetelor între ele.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

modul s. n., art. modulul, pl. module

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MODUL s. (MAT.) valoare absolută.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MODUL s. n. 1. Unitate de lungime convențională folosită In arhitectura clasică pentru determinarea proporțiilor elementelor componente ale unui ordin arhitectonic. Cf. COSTINESCU, LM, DT. Pentru stabilirea mai precisă a proporțiilor, modulul e împărțit în părți sau în minute. LTR2, cf. DER. 2. Cîtul dintre mărimea diametrului unei roți dințate și numărul de dinți al acesteia sau dintre pasul danturii și numărul π. În practică, în loc de pasul roții, se ia în considerare modulul roții. SOARE, MAȘ. 136, cf. 137. Modulul reprezintă totodată porțiunea din diametrul cercului de divizare care revine unui dinte. LTR2. Module elementare. ib. 3. Raportul diametrelor unor medalii sau al unor monede comparate între ele. Cf. COSTINESCU. 4. (Mat.) Valoarea absolută a unui număr real (fără a se ține seamă de semnul algebric). Cf. LTR2, DER. ♦ Valoare a caracteristicii statistice cu cea mai mare frecvență. Cf. DER. – Pl.: module. – Din fr. module.

Intrare: modul
modul1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • modul
  • modulul
  • modulu‑
plural
  • module
  • modulele
genitiv-dativ singular
  • modul
  • modulului
plural
  • module
  • modulelor
vocativ singular
plural
modul2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • modul
  • modulul
  • modulu‑
plural
  • moduli
  • modulii
genitiv-dativ singular
  • modul
  • modulului
plural
  • moduli
  • modulilor
vocativ singular
plural
modul3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: MDN '08
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • modul
  • modulul
  • modulu‑
plural
  • moduluri
  • modulurile
genitiv-dativ singular
  • modul
  • modulului
plural
  • moduluri
  • modulurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

modul, modulesubstantiv neutru

  • 1. Unitate de lungime convențională, folosită în arhitectura clasică pentru determinarea proporțiilor elementelor componente ale unei construcții, ale unui ordin arhitectonic. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. matematică Valoare absolută a unui număr real (fără a se ține seamă de semnul algebric). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.1. statistică Variantă a caracteristicii, înregistrată la cele mai multe unități ale unei colectivități statistice; valoare a caracteristicii cu cea mai mare frecvență. DN
    • 2.2. Număr pozitiv egal cu rădăcina pătrată a sumei pătratelor elementelor unui număr complex. DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Fiecare dintre părțile principale (și detașabile) ale unei nave cosmice. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 3.1. Modul lunar = parte a vehiculului de explorare lunară. DEX '09 DEX '98 DN
  • 4. Parte componentă a unui ansamblu (cu funcționalitate proprie). DEX '09 DEX '98 DN
  • 5. (tele)comunicații Bloc alcătuit din microelemente (tranzistoare, diode, bobine etc.) care îndeplinește funcția de etaj sau de celulă într-un aparat sau într-o instalație electronică. DN
  • 6. Coeficient care caracterizează o proprietate mecanică oarecare. DN
    • 6.1. Raportul dintre diametrul primitiv al unei roți dințate și numărul dinților acesteia. DN
    • 6.2. Modul de elasticitate = mărime reprezentând raportul dintre efortul unitar normal și lungirea specifică corespunzătoare a unei piese solicitate la întindere sau încovoiere. DN
  • 7. Unitate de măsură, în special pentru apele curgătoare. DN
    • 7.1. Modul de irigație = cantitatea de apă necesară în unitatea de timp pentru irigarea unui hectar. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.