modernizare sf [At: DDRF / Pl: ~zări / E: moderniza] 1 Adaptare la realitățile, cerințele prezentului Si: înnoire. 2 Adaptare la stadiul contemporan al progresului. 3 Modificare a unui text, a unei ediții etc. în conformitate cu normele limbii actuale, pentru a le face mai accesibile. 4 (Rar) Conformare la gusturile și cerințele modei.

MODERNIZARE, modernizări, s. f. Acțiunea de a moderniza; înnoire. Modernizarea transporturilor.

MODERNIZARE s.f. Acțiunea de a (se) moderniza și rezultatul ei; înnoire. [< moderniza].

modernizare s. f., g.-d. art. modernizării; pl. modernizări

modernizare s. f., g.-d. art. modernizării; pl. modernizări

modernizare s. f., g.-d. art. modernizări; pl. modernizări

MODERNIZARE s. 1. v. renovare. 2. v. sistematizare. 3. înnoire. (~ mijloacelor de predare în școală.)

MODERNIZARE s. 1. prefacere, renovare, (înv.) preînnoire. (Casa veche nu suferea ~i.) 2. perfecționare, sistematizare. (~ rețelei electrice urbane.) 3. înnoire. (~ mijloacelor de predare în școală.)

MODERNIZARE s. f. Acțiunea de a (s e) m o d e r n i z a și rezultatul ei; înnoire. Cf. DDRF, ALEXI, W. Trebuie să înțelegi farmecul acestui București, așa cum se afla înainte de. . . modernizare. C. PETRESCU, C. V. 77. Lucrări de modernizări de drumuri. LEG. EC. PL. 254, cf. 443. Dezvoltarea puternică a industriei grele și a industriei de mașini a făcut posibilă dezvoltarea și modernizarea transporturilor. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2387, cf. V. ROM. ianuarie 1954, 201. De la o ediție la alta, Kogălniceanu a făcut modernizări și în sistemul morfologic al limbii sale. CONTRIBUȚII, I, 75. Un ansamblu de lucrări urbanistice . . . care vor contribui la modernizarea acestei părți a orașului. SCÎNTEIA, 1966, nr. 7152. – Pl.: modernizări. – V. moderniza.