MODERATOR, -OARE, moderatori, -oare, s. m., s. f., s. n., adj. 1. S. m. și f., adj. (Element) care moderează, ponderează, frânează, potolește. 2. S. m. și f. Persoană care conduce cu imparțialitate o dezbatere, de obicei, publică, o masă rotundă, o emisiune cu mai mulți participanți. 3. S. n. Dispozitiv de reglare a vitezei de mișcare a unui mecanism. 4. S. m. Substanță folosită pentru micșorarea energiei neutronilor la reactoarele nucleare. [Pl. și: (4, n.) moderatoare] – Din fr. modérateur, lat. moderator, it. moderatore.^[1]

moderator, ~oare [At: NEGULICI / V: (înv) ~răt~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr modérateur, cf lat moderator] 1-2 smf, a (Element) care moderează, potolește, frânează. 3 sn Dispozitiv de siguranță care reduce automat viteza unui mecanism. 4 sm (Fiz) Substanță folosită pentru încetinirea neutronilor în reactoarele nucleare. 5 smf Persoană care conduce o dezbatere publică, o emisiune de radio sau de televiziune cu mai mulți participanți.

MODERATOR, -OARE, moderatori, -oare, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f., adj. (Element) care moderează, ponderează, frânează, potolește. 2. S. m. și f. Persoană care conduce o dezbatere, de obicei, publică, o masă rotundă, o emisiune cu mai mulți participanți. 3. S. n. Dispozitiv de reglare a vitezei de mișcare a unui mecanism. 4. S. n. Substanță folosită pentru încetinirea mișcării neutronilor. – Din fr. modérateur, lat. moderator, it. moderatore.

MODERATOR, -OARE I. adj., s. m. f. (factor) care moderează. II. s. m. 1. substanță care încetinește mișcarea neutronilor rezultați dintr-o fisiune nucleară. 2. inhibator care încetinește reacția de polimerizare. III. s. m. f. cel care conduce, îndrumă o dezbatere publică, o masă rotundă și trage concluziile. IV. s. n. 1. dispozitiv de reglare a vitezei de mișcare a unui mecanism. ◊ dispozitiv la unele piane și pianine cu ajutorul căruia coardele se acoperă cu o bucată de pâslă, sunetul devenind foarte slab. 2. (electr.) disc de cupru destinat a slăbi oscilațiile unui indice magnetic. (< fr. modérateur, lat. moderator, it. moderatore, /III/ engl. moderator)

moderator s. m. Persoană care conduce sau îndrumă o discuție, de obicei publică, la radio sau la televiziune, pe un anumit făgaș ◊ „În anii ’60-’70, Bacalu era un cunoscut moderator al meselor rotunde științifice ale televiziunii.” ◊ „Fiecare participant și-a manifestat opinia față de tema pusă în discuție, în completare a răspuns la numeroasele întrebări puse de moderator [...]” R.l. 24 IV 91 p. 1; v. și modera (din engl. moderator; cf. fr. modérateur – alte sensuri; CD; DN, DEX, DN3 – alt sens, DEX-S)

MODERATOR¹ ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care conduce și trage concluziile într-o dezbatere publică, o masă rotundă sau o emisiune. /<fr. modérateur, lat. moderator, it. moderatore

moderator¹ adj. m., s. m., pl. moderatori; adj. f., s. f. sg. și pl. moderatoare

moderator¹ adj. m., s. m., pl. moderatori; adj. f., s. f. sg. și pl. moderatoare

moderator adj. m., (factor care moderează) s. m., pl. moderatori; f. sg. și pl. moderatoare

MODERATOR, -OARE subst. 1. S. m. și f. Ceea ce moderează, potolește, împiedică, frînează. Cf. NEGULICI, RUSSO, S. 64. Pădurile sînt moderatorii climelor. BARASCH, I. 70/23, cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Moderatoriu al fanaticilor și exaltaților. LM, cf. BARCIANU, ALEXI, W., CONTEMP. 1948, nr. 108, 11/5. 2. S. n. Dispozitiv de siguranță care reduce automat viteza unui mecanism. Cf. PONTBRIANT, D. Moderatoriul unei nave. LM, cf. DL, DM. Moderatorul poate reduce sau poate anula complet cuplul motor. LTR². 3. S. m. (Fiz.) Substanță folosită pentru încetinirea neutronilor (în reactoarele nucleare). Cf. DER. – Pl.: moderatori, -oare. – Și: (prin adaptare la sistemul fonetic popular) moderătór s. n. PONTBRIANT, D. - Din fr. modérateur. Cf. lat. m o d e r a t o r.