mocnire sf [At: DDRF¹ / Pl: ~ri / E: mocni] (Rar) 1 Ardere înăbușită a focului, fără flacără Si: mocneală (1). 2 Fierbere înceată, înăbușită Si: mocneală (2). 3 Rămânere a unui aliment închis, fără aer Si: mocneală (3). 4 Alterare a alimentelor Si: mocneală (4). 5 (Fig) Pierdere a vremii fără folos Si: mocneală (5). 6 Atitudine a celui care stă în așteptare, ascuns, gata să izbucnească Si: mocneală (6). 7 Atitudine a celui care stă tăcut și posomorât Si: mocneală (7). 8 Nutrire de sentimente de ură, de revoltă etc., fără manifestarea acestora Si: mocneală (8). 9 (Reg) Macerare. 10 (Pex) Indispoziție. 11 Lâncezeală.

MOCNIRE, ntocniri, s. f. Mocneală. S-au pregătit toate s-aștepte, într-o încordată mocnire, ținîndu-și răsuflul. C. PETRESCU, A. R. 5.

mocnire s. f., g.-d. art. mocnirii; pl. mocniri

mocnire s. f., g.-d. art. mocnirii; pl. mocniri

mocnire s. f., g.-d. art. mocnirii; pl. mocniri

MOCNÍRE s. f. (Rar) Faptul de a m o c n i. Cf. DDRF. S-au pregătit toate s-aștepte, într-o încordată mocnire, ținîndu-și răsuflul, adunîndu-și puterile. C. PETRESCU, A. R. 5. – Pl.: mocniri. – V. mocni.