opțiuni
  • info

7 definiții pentru miștocar (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIȘTOCAR, -Ă, miștocari, -e, adj., s. m. și f. (Arg.) (Om) care ironizează ceva sau pe cineva. – Din mișto.

MIȘTOCAR, -Ă, miștocari, -e, adj., s. m. și f. (Arg.) (Om) care ironizează ceva sau pe cineva. – Din mișto.

miștocar, ~ă [At: DEX-S / Pl: ~i, ~e / E: miștoc2 + -ar] 1-2 smf, a (Arg) (Om) care ironizează ceva sau pe cineva.

miștocar, -ă s. m. f. (arg.) Șmecher, glumeț ◊ „Mircea nu se înțelege deloc cu miștocarii de pe strada lui.” (din mișto[c] + -ar; Coman Lupu în LL 3/72 p. 349, Th. Granser M. 29)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

miștocar (arg.) adj. m., s. m., pl. miștocari; adj. f., s. f. miștocară, pl. miștocare

*miștocar (arg.) adj. m., s. m., pl. miștocari; adj. f., s. f. miștocară, pl. miștocare

miștocar adj. m., s. m., pl. miștocari; f. sg. miștocară, pl. miștocare

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

miștocar, -ă, miștocari, -e I. adj. 1. ironic, batjocoritor. 2. glumeț. 3. frivol, neserios. II. s. m., s. f. vorbitor de argou.

Intrare: miștocar (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miștocar
  • miștocarul
  • miștocaru‑
plural
  • miștocari
  • miștocarii
genitiv-dativ singular
  • miștocar
  • miștocarului
plural
  • miștocari
  • miștocarilor
vocativ singular
  • miștocarule
  • miștocare
plural
  • miștocarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

miștocar, miștocarisubstantiv masculin
miștocară, miștocaresubstantiv feminin
miștocar, miștocarăadjectiv

  • 1. argou; argotic (Om) care ironizează ceva sau pe cineva. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • mișto DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.