mizericordie sf [At: NEGULICI / P: ~di-e / S și: mise~ / E: lat misericordia] (Ltm; liv) Milă¹.

MIZERICORDIE s. f. (Emfatic) Milă, milostivire, îndurare. Madam, cocoană! ai mizericordie de un june romîn în primăvara existenței sale! CARAGIALE, O. I 72.

MIZERICORDIE s.f. (Liv.) Milă, îndurare. [Gen. -iei. / < lat. misericordia, cf. fr. miséricorde].

MIZERICORDIE s. f. milă, îndurare. (< lat. misericordia)

MIZERICORDIE f. livr. Sensibilitate față de mizeria altora; milă. /<lat. misericordia

mizericordie f. îndurare, milă.

*mizericórdie f. (lat. misericordia, d. miserari, a-țĭ fi milă, și cor, cordis, inimă, compus ca și vsl. milosrŭdiĭe, milosîrdie, d. srŭdice, inimă). Milă, îndurare, ĭubire de nenorocițĭ.

mizericordie (livr.) (desp. -di-e) s. f., art. mizericordia (desp. -di-a), g.-d. mizericordii, art. mizericordiei

mizericordie (livr.) (-di-e) s. f., art. mizericordia (-di-a), g.-d. mizericordii, art. mizericordiei

mizericordie s. f. (sil. -di-e), art. mizericordia (sil. -di-a), g.-d. mizericordii, art. mizericordiei

MIZERICORDIE s. v. îndurare, milă, milostivire.

mizericordie s.f. (livr.; mai ales constr. cu vb. ca „a avea ”, „a simți”) v. Îndurare. Milă. Milostivire.

mizericordie s. v. ÎNDURARE. MILĂ. MILOSTIVIRE.

MIZERICORDIE s. f. (Latinism, astăzi livresc) Milă¹, milostivire, îndurare. Cf. NEGULICI. Grație ție, Mizericordie a cerului. LĂZĂRESCU, S. 68/14, cf. BARONZI, I. L. I, 204/23. Omorau fără mizericordie femeile și copiii. EMINESCU, P. L. 187. Madam, cocoană ! ai mizericordie de un june român în primăvara existenței sale ! CARAGIALE, O. I, 37. -pronunțat: -di-e. Din lat. misericordia.