MIZERICORDIE s. f. (Latinism, astăzi livresc) Milă¹, milostivire, îndurare. Cf. NEGULICI. Grație ție, Mizericordie a cerului. LĂZĂRESCU, S. 68/14, cf. BARONZI, I. L. I, 204/23. Omorau fără mizericordie femeile și copiii. EMINESCU, P. L. 187. Madam, cocoană ! ai mizericordie de un june român în primăvara existenței sale ! CARAGIALE, O. I, 37. -pronunțat: -di-e. Din lat. misericordia.