6 definiții pentru mirmecofag


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mirmecofag, ~ă sm, a [At: DN3 / Pl: ~agi, ~age / E: fr myrmécophage] 1-2 (Animal) care se hrănește cu furnici.

MIRMECOFÁG, -Ă, mirmecofagi, -ge, adj. (Zool.; despre animale) Care se hrănește cu furnici. – Din fr. myrmécophage.

MIRMECOFÁG, -Ă, mirmecofagi, -ge, adj. (Zool.; despre animale) Care se hrănește cu furnici. – Din fr. myrmécophage.

MIRMECOFÁG, -Ă adj. (Despre animale) Care se hrănește cu furnici. [< fr. myrmécophage].

MIRMECOFÁG, -Ă adj. (despre animale) care se hrănește cu furnici. (< fr. myrmécophage)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mirmecofág adj. m., pl. mirmecofági; f. sg. mirmecofágă, pl. mirmecofáge


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MIRMECO- „furnici”. ◊ gr. myrmex, ekos „furnică” > fr. myrméco-, engl. id., germ. myrmeko- > rom. mirmeco-.~core (~chore, ~hore) (v. -cor), adj., s. f. pl., (plante) ale căror semințe și fructe sînt răspîndite prin intermediul furnicilor; ~fag (v. -fag), adj., (despre animale) care se hrănește cu furnici; ~fil (v. -fil1), adj., s. m. și f., 1. adj., s. m. și f., (Plantă) în care trăiesc furnici. 2. adj., s. m. și f., (Animal) care trăiește în furnicare; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (plante) care oferă furnicilor hrană și adăpost; ~fob (v. -fob), adj., care se teme de furnici; ~logie (v. -logie1), s. f., studiu științific al furnicilor.

Intrare: mirmecofag
mirmecofag adjectiv
adjectiv (A11)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mirmecofag
  • mirmecofagul
  • mirmecofagu‑
  • mirmecofa
  • mirmecofaga
plural
  • mirmecofagi
  • mirmecofagii
  • mirmecofage
  • mirmecofagele
genitiv-dativ singular
  • mirmecofag
  • mirmecofagului
  • mirmecofage
  • mirmecofagei
plural
  • mirmecofagi
  • mirmecofagilor
  • mirmecofage
  • mirmecofagelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)