18 definiții pentru miraz (minunăție)

Explicative DEX

MIRAZ2 s. n. (Reg.) Lucru care produce mirare; minunăție. – Cf. mira1.

MIRAZ2 s. n. (Reg.) Lucru care produce mirare; minunăție. – Cf. mira1.

miraz2 sns [At: ANON. CAR. / V: mer~ / E: cf mira1] (Ban, Olt) 1 Lucru sau faptă care trezește mirare, admirație sau dezaprobare. 2 Ciudățenie. 3 (Îlav) De ~ Foarte bine Si: minunat, strașnic. 4 (Îe) Mai mare meraz Spre mirarea tuturor. 5 (Îe) A fi vrednic de ~ A fi vrednic de batjocură. 6 (Îe) A fi (sau a se face) de ~ (sau de ~ul lumii) A se face de râs.

meraz1 sn vz miraz1

meraz2 sn vz miraz2

mireaz2 sn vz miraz1

meraz n. V. miraz.

merás și meráz, V. miraz.

mirás și merás, miráz și meráz n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] miras, pop. meras; ngr. mirási, bg. sîrb. miraz). Munt. Vechĭ. Moștenire, avere rămasă.

Ortografice DOOM

miraz1 (minunăție) (reg.) s. n.

miraz1 (minunăție) (reg.) s. n.

miraz (minunăție) s. n.

Sinonime

MIRAZ s. v. bazaconie, bizarerie, bâzdâganie, ciudățenie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, minunăție, moștenire, năstrușnicie, năzdrăvănie, patrimoniu, poznă, succesiune.

miraz s. v. BAZACONIE. BIZARERIE. BÎZDÎGANIE. CIUDĂȚENIE. CURIOZITATE. DRĂCIE. DRĂCOVENIE. MINUNĂȚIE. MOȘTENIRE. NĂSTRUȘNICIE. NĂZDRĂVĂNIE. PATRIMONIU. POZNĂ. SUCCESIUNE.

Arhaisme și regionalisme

MIRAZ s.n. (Ban.) Lucru neobișnuit; ciudățenie. Miraz. Prodigium. Spectaculum. AC, 354. Etimologie: cf. mira.Cf. d i v, m i r a c, ș a n ț.

Tezaur

MIRÁZ2 s. n. (sg.) (Ban., Olt.) Lucru sau faptă care deșteaptă mirare, admirație sau dezaprobare; ciudățenie. Cf. ANON. CAR., BARONZI, 114. ◊ L o c. a d v. De miraz = foarte bine, minunat, strașnic. Haideți neică, haida. . . Cu ogari în provaz Merge de miraz, Cu șoimei pe mînă Merge de minune. ANT. LIT. POP. I, 305. ◊ E x p r. Mai mare meraz = spre mirarea tuturor. Cu paloșu-n mînă, Cu Vidra-nainte, De lua aminte Ogarii-n privaz, Mai mare meraz. PĂSCULESCU, L. P. 180. A fi vrednic de miraz = a fi vrednic de batjocură. Nu știu de minune sau de miraz iaste vreadnic. ȚICHINDEAL, F. 223/21. A fi (sau a se face) de miraz (sau de mirazul lumii) = a se face de rîs, v. r î s. Fire-ai de miraz să fii, năzdrăvan ce ești. MERA, L. B. 93. Te-ai făcut de mirazul lumii. Com. din BANAT. Și: meráz s. n. – Cf. m i r a1.

MERÁZ2 s. n. v. miraz2.

MERÁZ1 s. n. v. miraz1.

MEREÁZ1 s. n. v. miraz1.

Intrare: miraz (minunăție)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miraz
  • mirazul
  • mirazu‑
plural
  • mirazuri
  • mirazurile
genitiv-dativ singular
  • miraz
  • mirazului
plural
  • mirazuri
  • mirazurilor
vocativ singular
plural
meraz
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

miraz, mirazurisubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.