6 definiții pentru minunea
Explicative DEX
minunea sf [At: MARIAN, O. I, 435 / Pl: ~ele / E: minune + -ea] 1-2 (Reg; șhp) Minune (2) (mică) Si: (rar) minunică (1-2), (reg) minuniță (1-2). 3 (Reg) Pasăre mai mică decât un porumbel, cu penele pestrițe, care trăiește în munți și care iese numai noaptea Si: (reg) minuniță, cucuvea (Aegolius funereus). 4 (Om; Trs) Privighetoare (Luscinia megarhynchos).
MINUNEA, minunele, s. f. (Regional) Privighetoare. Pe-o creangă de richițea Este-un pui de minunea. MARIAN, O. I 435.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MINUNEA, minunele, s. f. (Reg.) Privighetoare. – Din minune + suf. -ea.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Sinonime
MINUNEA s. (ORNIT.; Aegolius funereus) (reg.) cucuvea, minuniță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MINUNEA s. (ORNIT.; Aegolius funereus) (reg.) cucuvea, minuniță.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
MINUNEA s. f. (Regional) Pasăre mai mică decît un porumbel, cu penele pestrițe, care trăiește în munți și care iese numai noaptea; (regional) minuniță, cucuvea (Aegolius funereus). Pe-o creangă de răchițea este-un pui de minunea. MARIAN, O. I, 435, cf. GHEȚIE, R.M., BĂCESCU, PĂS. 258. ♦ (Prin nord-estul Transilv.) Privighetoare (Luscinia magarhynchos). Cf. BUGNARIU, N. - Pl.: minunele. – Minune + suf. -ea.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F151) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
minunea, minunelesubstantiv feminin
- 1. Cucuvea, minuniță, privighetoare. DLRLCsinonime: cucuvea minuniță privighetoare
- Pe-o creangă de richițea Este-un pui de minunea. MARIAN, O. I 435. DLRLC
-
etimologie:
- minune + -ea. DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.