14 definiții pentru minuție minuțiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MINÚȚIE s. f. Minuțiozitate. ◊ Loc. adv. Cu minuție = amănunțit, minuțios, meticulos. [Acc. și: minuțíe] – Din fr. minutie.

minuție sf [At: NEGULICI / A și: ie / Pl: ~ii / E: fr minuție] 1 (Îdt) Detaliu fără importanță. 2 (Liv) Meticulozitate. 3 (Îlav) Cu ~ Cu toate detaliile Si: minuțios, amănunțit.

MINÚȚIE s. f. (Livr.) Minuțiozitate. ◊ Loc. adv. Cu minuție = amănunțit, minuțios, meticulos. [Acc. și: minuțíe] – Din fr. minutie.

MINÚȚIE s. f. (Rar) Minuțiozitate. Delavrancea își vede personagiile în atitudini individualizate, pe care le descrie cu minuție. VIANU, A. P. 179.

MINUȚÍE s.f. (Liv.) Minuțiozitate. [Gen. -iei, var. minuțiune s.f. / cf. fr. minutie, lat. minutia].

MINÚȚIE s. f. minuțiozitate. (< fr. minutie)

minuție f. lucru de puțină importanță, bagatelă.

*minúție f. (lat. minutia, d. minutus, mărunt). Rar. Lucru neînsemnat, bagatelă, mărunțiș: a da atențiune minuțiilor.

minuțiune sf vz minuție

MINUȚIÚNE s.f. v. minuție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

minúție (-ți-e) s. f., art. minúția (-ți-a), g.-d. minúții, art. minúției

minúție s. f. (sil. -ți-e), art. minúția (sil. -ți-a), g.-d. art. minúției; pl. minúții


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MINÚȚIE s. v. atenție, grijă, meticulozitate, migală, migăleală, minuțiozitate, scrupulozitate.

minuție s. v. ATENȚIE. GRIJĂ. METICULOZITATE. MIGALĂ. MIGĂLEALĂ. MINUȚIOZITATE. SCRUPULOZITATE.

Intrare: minuție
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minuție
  • minuția
plural
  • minuții
  • minuțiile
genitiv-dativ singular
  • minuții
  • minuției
plural
  • minuții
  • minuțiilor
vocativ singular
plural
minuțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minuțiune
  • minuțiunea
plural
  • minuțiuni
  • minuțiunile
genitiv-dativ singular
  • minuțiuni
  • minuțiunii
plural
  • minuțiuni
  • minuțiunilor
vocativ singular
plural

minuție minuțiune

etimologie: