16 definiții pentru milițian
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- argou (1)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MILIȚIAN, -Ă, milițieni, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană aflată în serviciul miliției (1). 2. S. m. Soldat din miliție (2). [Pr.: -ți-an] – Miliție + suf. -ian (după fr. milicien).
milițian, ~ă [At: ODOBESCU, S. III, 596 / P: ~ți-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: miliție + -ian, cdp fr milicien] 1 sm Soldat din miliție (1) Si: (rar) miliționer. 2 smf Persoană care face parte din miliție (5) Si: (îvr) miliționer.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MILIȚIAN, -Ă, milițieni, -e, subst. 1. S. m. și f. Persoană aflată în serviciul miliției (1). 2. S. m. Soldat din miliție (2). [Pr.: -ți-an] – Miliție + suf. -ian (după fr. milicien).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MILIȚIAN, -Ă, milițieni, -e, s. m. și f. 1. Persoană care este în serviciul miliției (1), însărcinată cu paza ordinii și a securității publice. La intersecțiile străzilor, milițianul dirijează circulația. ▭ Noi acum trebuie să ajutăm pe milițian să-l afle pe vinovat. DUMITRIU, N. 167. 2. Soldat din miliție (2). Încotro, domnule locotenent? întrebă un milițian. CAMILAR, N. II 341. Mult mai de lipsă ar fi fost companielor care atacase fortul despre apus o întărire de vreo trei-patru sute de milițieni. ODOBESCU, S. III 596. – Pronunțat: -ți-an.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MILIȚIAN s.m. și f. 1. Membru al miliției (1). 2. Ostaș din miliție (2). [Pron. -ți-an. / < miliție, cf. fr. milicien].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MILIȚIAN, -Ă s. m. f. 1. membru al miliției (1). 2. ostaș din miliție (2). (după fr. milicien)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MILIȚIAN ~eni m. înv. Persoană care lucra într-o instituție de miliție; polițist. [Sil. -ți-an] /Din miliție + suf. ~an
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
milițian m. soldat din miliție.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
milițián m., pl. ĭenĭ (d. miliție; fr. milicien). Soldat din miliție.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
milițian (desp. -ți-an) s. m., pl. milițieni (desp. -ți-eni)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
milițian (-ți-an) s. m., pl. milițieni (-ți-eni)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
milițian s. m. (sil. -ți-an), pl. milițieni (sil. -ți-eni)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MILIȚIAN s. (MIL.) (rar) miliționer. (~ în armata nepermanentă din trecut.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MILIȚIAN s. (MIL.) (rar) miliționer. (~ în armata nepermanentă din trecut.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
milițian, milițieni s. m. (iron., glum., peior.) subunitate de măsură pentru inteligență.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MILIȚIAN, -Ă subst. 1. S. m. Soldat din miliție (1); (rar) miliționer. Mult mai de lipsă ar fi fosi. . . o întărire de vreo trei-patru sute de milițieni. ODOBESCU, S. III, 596. Acesta îi dă 3000 de pedeștri, adecă milițieni, țărani români, în ajutor. XENOPOL, I. R. V, 101, cf. PETICĂ, O. 226. Milițianul mergea anevoie, între caporal și soldat, PAS, Z. III, 189. Cîteva femei, sălbăticite de spaimă, se reped spre milițieni. CAMILAR, N. I, 304. ◊ (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Acum n-ai mai fi sergentul milițian Zaharia Duhu. C. PETRESCU, R. DR. 177. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din cadrele miliției (2). Colo-n piața orășană Măi, ce mai bujor! Ilenuța milițiană, Fată din popor. FRUNZĂ, Z. 61, cf. V. ROM. octombrie 1954, 189. – Pronunțat: -ți-an. – Pl.: milițieni, -e. – Miliție + suf. -ian (după fr. milicien).
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: -ți-an
substantiv masculin (M23) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
milițian, milițienisubstantiv masculin milițiană, milițienesubstantiv feminin
-
- La intersecțiile străzilor, milițianul dirijează circulația. DLRLC
- Noi acum trebuie să ajutăm pe milițian să-l afle pe vinovat. DUMITRIU, N. 167. DLRLC
-
- sinonime: miliționer
- Încotro, domnule locotenent? întrebă un milițian. CAMILAR, N. II 341. DLRLC
- Mult mai de lipsă ar fi fost companielor care atacase fortul despre apus o întărire de vreo trei-patru sute de milițieni. ODOBESCU, S. III 596. DLRLC
-
etimologie:
- Miliție + sufix -ian DEX '09 DEX '98 DN
- milicien DEX '09 DEX '98 DN