mielușică sf [At: MAT. FOLK. 3 / Pl: ~ici / E: mielușea css] 1-4 (Șhp) Mielușea (1-4). 5-6 (Bis) Mielușea (7-8).

MIELUȘEL, -EA, -ICĂ, mielușei, -ele, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Diminutiv al lui miel; mieluș, mielușor, mieluț. 2. S. m. pl. (Pop.) Ninsoare în formă de mici particule sferice; ploaie cu gheață. – Miel + suf. -ușel.

mielușauă sf vz mielușel

MIELUȘEL, -EA, -ICĂ, mielușei, -ele, subst. 1. S. m. și f. Diminutiv al lui miel; mieluș, mielușor, mieluț. 2. S. m. pl. Ninsoare în formă de mici particule sferice; ploaie cu gheață. – Miel + suf. -ușel.

MIELUȘEL, -EA, mielușei, -ele, s. m. și f. Diminutiv al lui miel. Boierul avea un mielușel. ISPIRESCU, L. 65. Cînd primăvara vine se-nalță turturica; Aleargă mielușeaua; zîmbește floricica. BOLLIAC, O. 67. De-oi pierde-o mielușea, Oi slugi un an pe ea Și de-oi pierde-un mielușel Oi slugi doi ani pe el. ALECSANDRI, P. P. 208. (În comparații) A venit alt sergent-major, blînd ca un mielușel. PAS, Z. I 113.

mĭelușél, -eá s., pl. eĭ, ele. Mĭel saŭ mĭa mică.

!mielușică s. f., g.-d. art. mielușelei; pl. mielușele

mielușică v. mielușea

mielușea/mielușică s. f., art. mielușeaua/mielușica, g.-d. art. mielușelei; pl. mielușele, art. mielușelele

mielușea/mielușică s. f., art. mielușeaua/mielușica, g.-d. art. mielușelei; pl. mielușele

mielușică s.f. (zool.) mia, mielușă (v. mieluș), mielușea (v. mielușel), mieluță (v. mieluț), mioară, <reg.> mielucă (v. mieluc), <înv.> mielușiță.

MIELUȘEA s. v. mioară.

MIELUȘEL s. v. mieluț.

mielușel, -ea s.m., s.f. I s.m., s.f. (zool.) mia, mieluș, mielușică, mielușor, mieluț, mioară, <reg.> mieluc, <înv.> mielușiță. Câțiva mielușei pasc pe pajiște. II (art.; relig. creștină) 1 s.m. (nm. pr.) Mielușelul Domnului = Mielușelul lui Dumnezeu = Fiul lui Dumnezeu (v. fiu), Fiul Omului (v. fiu), Galileanul, Hristos, Iisus, Iisus Galileanul, Iisus Hristos, Învățătorul (v. învățător), Mântuitorul (v. mântuitor), Mesia, Mielul Domnului (v. miel), Mielul lui Dumnezeu (v. miel), Nazareeanul (v. nazareean), Nazarineanul (v. nazarinean), Tămăduitorul (v. tămăduitor), <pop.> Izbăvitorul (v. izbăvitor), <înv.> Fiul Omenesc (v. fiu), <fig.> Lumină de la Lumină, Lumină din Lumină, <fig.; înv.> Leul (v. leu¹). 2 s.f. mielușeaua Domnului = martiră (v. martir²), mucenică (v. mucenic²), <astăzi rar> muceniță, <înv.> martoră (v. martor), mărturie, mărturisitoare (v. mărturisitor), nevoințată (v. nevoințat). III s.m. (bot.; reg.) 1 (la pl. mielușel) v. Ciuin. Odagaci. Săpunariță (Saponaria officinalis). 2 v. Papanaș (Trifolium arvense). 3 (în forma meloșel) v. Burete-de-conopidă (Clavaria coralloides). 4 (în forma meloșel) v. Creasta-cocoșului (v. creastă) (Clavaria flava). 5 (în forma meloșel) v. Rămurele (v. rămurea) (Clavaria botrytis). 6 (în forma meloșel) v. Tocmăgel (Clavaria crispula).

MIELUȘEA s. (ZOOL.) mia, mioară, (pop.) mieluță.

MIELUȘEL s. (ZOOL.) mielușor, mieluț, (rar) mieluș.

MIELUȘÍCĂ s. f. v. mielușel.