microclimat sn [At: CONTEMP. 1948, nr. 113, 1/1 / Pl: ~e / E: fr microclimat] 1 Ansamblu ai elementelor meteorologice care caracterizează starea medie a atmosferei dintr-o incintă sau dintr-o porțiune a unei incinte Si: (rar) microclimă (1), microclimatologie (1). 2 Climat local din cuprinsul unei mari arii geografice Si: (rar) microclimă (2) microclimatologie (2). 3 Climă a spațiului din imediata apropiere a solului Si: microclimă (3), (rar) microclimatologie (3).

MICROCLIMAT s.n. Totalitatea condițiilor de climă (temperatură, umiditate, vînt) particulare unor spații mici; climat al unui teritoriu restrîns; microclimă. [< fr. microclimat].

MICROCLIMAT s. n. climă locală a unui teritoriu restrâns; microclimă. (< fr. microclimat)

MICROCLIMAT ~e n. 1) Climă specifică unui teritoriu limitat (localitate, pădure, vale, platou etc.); microclimă. 2) Clima spațiului din imediata apropiere a solului; microclimă. /<fr. microclimat

microclimat (desp. mi-cro-cli-) s. n., pl. microclimate

microclimat (mi-cro-cli-) s. n., pl. microclimate

microclimat s. n. (sil. -cro-cli-), pl. microclimate

MICROCLIMAT s. v. microclimă.

MICROCLIMAT s. (MET.) microclimă.

MICROCLIMÁT (< fr.) s. n. (ECOL.) Termen folosit de ecologi pentru a indica climatul din imediata apropiere a unui organism sau a unui grup de organisme, cu care vin în contact direct. ◊ M. urban = climat specific ecosistemelor antropogene urbane, rezultat al interacțiunii climatului zonal cu cel creat prin intervenția umană (construcții de case, blocuri, complexe industriale etc.).

MICROCLIMÁT s. n. Ansamblul elementelor meteorologice care caracterizează starea medie a atmosferei dintr-o incintă sau dintr-o porțiune a unei incinte; climat local din cuprinsul unei mari arii geografice; clima spațiului din imediata apropiere a solului; microclimă, (rar) microclimatologie. Microclimatele pădurilor izolate. CONTEMP. 1948, nr. 113, 1/1, cf. LTR². - Pl.: microclimate. – Din fr. microclimat.