microclimă sf [At: CONTEMP. 1948, nr. 113, 1/1 / Pl: ~me / E: ger Mikroklima] 1-3 Microclimat (1-3).

MICROCLIMĂ s. f. Clima unui spațiu foarte redus în apropierea solului (se ridică pînă la înălțimea de 1,50 m). Pădurile creează în spațiul pe care îl ocupă o microclimă proprie. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 113, 1/1.

MICROCLIMĂ s.f. Microclimat. [< germ. Mikroklima].

MICROCLIMĂ s. f. microclimat. (< germ. Mikroklima)

MICROCLIMĂ ~e f. 1) Climă specifică unui teritoriu limitat (localitate, pădure, vale, platou etc.); microclimat. 2) Clima spațiului din imediata apropiere a solului; microclimat. /<germ. Mikroklima

microclimă (desp. mi-cro-cli-) s. f., g.-d. art. microclimei; pl. microclime

microclimă (mi-cro-cli-) s. f., g.-d. art. microclimei; pl. microclime

microclimă s. f. (sil. -cro-cli-) climă

MICROCLÍMĂ (< germ.) s. f. (METEOR.) Variația elementelor meteorologice în stratul de aer din imediata apropiere a solului (cu o înălțime de 1,5-2 m), cu particularități determinate de condițiile geografice locale; climă locală.

MICROCLIMĂ s. (MET.) microclimat, topoclimă, climă locală.

microclimă s.f. (climat.) climă locală, microclimat, topoclimat, topoclimă.

MICROCLIMĂ s. (MET.) microclimat.

MICROCLIMĂ s. f. Microclimat. Pădurile creează în spațiul pe care îl ocupă o microclimă proprie, în care factorii climatici suferă schimbări însemnate. CONTEMP. 1948, nr. 113, 1/1, cf. LTR². A devenit necesară cercetarea sistematică a climei teritoriului țării și a microclimei zonelor respective. MG I, 323. - Pl.: microclime. – Din germ. Mikroklima.