MI, mi, s. m. A treia notă muzicală din gama do major; semn care reprezintă această notă. – Din it., fr. mi.

mi smi [At: POLIZU / E: it mi, fr mi] 1 (Muz) A treia notă din gama do major. 2 (Muz) Semn grafic care reprezintă nota mi (1).

MI s. m. invar. A treia notă muzicală din gama do major; semn care reprezintă această notă. – Din it., fr. mi.

MI s. m. invar. Treapta a treia în gama do major; sunetul și nota corespunzătoare.

MI s.m. invar. (Muz.) 1. Treapta a treia din gama do major; sunetul și nota corespunzătoare. 2. Coarda, clapa unui instrument care dă sunetul acestei note. [< it. mi].

MI¹ s. m. inv. (muz.) 1. treapta a treia a gamei diatonice; sunetul și nota corespunzătoare. 2. coarda, clapa unui instrument care dă sunetul acestei note. (< it. mi)

MI m. 1) Treapta a treia din gama do major. 2) Sunetul și nota corespunzătoare acestei trepte. /<it., fr. mi

1) *mi m. (prima silabă din cuv. mira din imnu latin al sfîntuluĭ Ion Botezătoru). Muz. A treĭa notă a gameĭ.

mi² (notă muzicală) s. m., pl. mi

mi¹ (notă muzicală) s. m., pl. mi

mi (muz.) s. m. invar.

mi, în solmizația* medievală este cea de a treia silabă a hexacordului* în sensul lui e*, a* sau h*; în limbile romanice, corespunde lui e din limbile germanice și este treapta* a treia a gamei* ce începe cu do*. În teoria medievală, expresia mnemotehincă Mi contra Fa, „diabolus in musica”, atrage atenția asupra ambiguității treptei fa bemol – mi becar, care, în relație cu mi sau fa ale altui tetracord* ar duce la „concordanțe false” (Tinctoris). După J. de Muris, disonanța* poate fi evitată în musica ficta* prin alterațiile bemol* sau becar*. ♦ În pedagogia muzicală barocă, „Mi contra Fa” desemnează o relatio non harmonica (V. falsă relație). V. triton.

m.i., abrev. de la muta in*.

MI s. m. invar. (Muz.) A treia notă din gama do major; semn care reprezintă această notă. Cf. POLIZU, ANTONESCU, D., TIM. POPOVICI, D. M. - Din it. mi, fr. mi.