13 definiții pentru mezolitic (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEZOLÍTIC, -Ă, mezolitici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține epocii situate între paleolitic și neolitic. 2. S. n. Epoca mijlocie a pietrei din perioada cuaternară, situată între epoca paleolitică și cea neolitică. ◊ Serie de strate geologice din mezolitic (2). – Din fr. mésolithique.

mezolitic, ~ă [At: CONTEMP. 1949, NR. 162, 8/1 / S și: meso- / Pl: ~ici, ~ice / E: fr mésolithique] 1 a Care aparține epocii mijlocii a pietrei din perioada cuaternară. 2 a Care se referă la epoca mijlocie a pietrei din perioada cuaternară. 3 s Epocă mijlocie a pietrei din perioada cuaternară, situată între epoca paleolitică și cea neolitică. 4 s Serie de straturi geologice din mezolitic (3).

MEZOLÍTIC, -Ă, mezolitici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține epocii situate între paleolitic și neolitic. 2. S. n. Epoca mijlocie a pietrei din perioada cuaternară, situată între epoca paleolitică și cea neolitică. ◊ Serie de straturi geologice din mezolitic (2). – Din fr. mésolithique.[1]

  1. În original, acc. incorect: MEZOLITÍC. LauraGellner

MEZOLÍTIC s. n. Nume dat epocii mijlocii a pietrei; epoca dintre paleolitic și neolitic.

MEZOLÍTIC s.n. (Geol.) Perioadă cuprinsă între paleolitic și neolitic. // adj. Care datează din această perioadă. [< fr. mésolithique, cf. gr. mesos – mijlociu, lithos – piatră].

MEZOLÍTIC, -Ă adj., s. n. (din) epoca mijlocie a pietrei, între paleolitic și neolitic. (< fr. mésolithique)

MEZOLÍTIC2 n. 1) Perioadă mijlocie din epoca pietrei, cuprinsă între paleolitic și neolitic. 2) Strat geologic format în această perioadă. /<fr. mésolithique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MEZOLÍTIC s., adj. (GEOL., IST.) epipaleolitic. (Epoca ~.)

MEZOLITIC s., adj. (GEOL., IST.) epipaleolitic. (Epoca ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MEZO- (MESO-) „centru, mediu; central, median”. ◊ gr. mesos „de mijloc, intermediar, median” > fr. méso-, germ., id., it. id., engl. id. > rom. mezo- și meso-.~aerofit (v. aero-, v. -fil1), adj., (despre plante) care este parțial aerofil; ~biotic (v. -biotic), adj., (despre semințe sau propagule) care, în condiții bune de păstrare, trăiește 3-15 ani; ~blast (v. -blast), s. n., 1. Strat celular din embrionul animalelor, care se află între stratul extern și cel intern. 2. Corpuscul din citoplasmă, constituentul principal al celulei, cu rol în reproducere și în transmiterea caracterelor; ~cardie (v. -cardie), s. f., deplasare patologică a inimii către mijloc; ~carp (v. -carp), s. n., strat median al pericarpului, constituind partea cărnoasă a unui fruct; ~cefal (v. -cefal), adj., care are cutia craniană de formă intermediară între brahicefal și dolihocefal; ~ciclu (v. -ciclu), s. n., strat de celule parenchimatice, situat între floem și xilem; ~cist (v. -cist), s. n., nucleu central al sacului embrionar; ~coloid (v. colo-2, v. -id), s. m., substanță coloidală polimerizată, cu gradul de polimerizare între 100 și 1000; ~colopexie (v. colo-2, v. -pexie), s. f., operație chirurgicală de fixare a mezecolonului la peretele abdominal; ~cotil (v. -cotil), s. n., porțiune a tulpiniței gramineelor, cuprinsă între cotiledon și coleoptil; ~dendrobiont (v. dendro-, v. -biont), s. n., organism al cărui biotop se găsește în scoarța copacilor; ~derm (v. -derm), s. n., 1. Strat median al țesutului capsulei, la biofite. 2. Foiță mijlocie a embrionului, situată între ectoderm și endoderm, din care se dezvoltă oasele și mușchii; ~fanerofite (v. fanero-, v. -fit), s. f. pl., tip de fenerofite sempervirescente, cu mugurii de reînnoire neacoperiți în anotimpul nefavorabil; ~fil1 (v. -fil1), adj., (despre microorganisme) care se dezvoltă la temperaturi medii; ~fil2 (v. -fil2), s. n., țesut cuprins între epiderma superioară și cea inferioară a frunzei, format din celule care conțin clorofilă; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (plante) care cresc și se dezvoltă în condiții de temperatură și umiditate mijlocii; ~fotic (v. -fotic), adj., care necesită lumină de intensitate mediocră; ~gamie (v. -gamie), s. f., 1. Tip de fecundație care face trecere între bazigamie și acrogamie. 2. Pătrundere a tubului polinic prin peretele integumentului ovular, iar nu prin micropil; ~gastru (v. -gastru), s. n., regiune mijlocie a abdomenului; ~glee (v. -glee), s. f., masă gelatinoasă care se află între straturile extern și intern ale corpului spongierilor și celenteratelor; ~glie (v. -glie), s. f., tip de fagocit amiboid din țesutul nevralgic; ~halin (v. -halin), adj., care conține clorură de sodiu în procent de 3-10‰; ~hidrofite (v. hidro-1, v. -fit), s. f. pl., specii de hidrofite din locurile relativ umede; ~higrofitic (v. higro-, v. -fitic), adj., care este intermediar între plantele mezofitice și cele higrofitice; ~litic (v. -litic1), adj., s. n., 1. adj., Care aparține epocii situate între paleolitic și neolitic. 2. s. n., Epoca mijlocie a pietrei, situată între paleolitic și neolitic; ~logie (v. -logie1), s. f., ramură a biologiei care studiază relațiile dintre organisme și factorii mediului înconjurător; ~mer (v. -mer), adj., situat în fază de mezomerie; ~merie (v. -merie), s. f., fenomen de oscilare a structurii unei molecule între formele ei izomere din punct de vedere electronic; ~metru (v. -metru2), s. n., cută peritoneală care leagă uterul de peretele abdominal, corespunzînd ligamentelor largi; ~morf (v. -morf), adj., relativ la o stare a materiei intermediară între cea amorfă și cea cristalină; ~oligoterme (v. oligo-, v. -term), s. f. pl., specii vegetale din stațiunile relativ reci; ~pauză (v. -pauză), s. f., strat superior al mezosferei, care face trecerea spre termosferă; ~petal (v. -petal), adj., care prezintă o poziție centrală în cadrul corolei; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., zonă a citoplasmei cuprinsă între plasmalemă și tonoplast, în care sînt înglobate incluziunile citoplasmatice; ~prosop (v. -prosop), adj., (despre un individ) a cărui față este de dimensiuni mijlocii; ~rin (v. -rin), adj., (despre un individ) cu nas relativ îngust și înalt; ~rinie (mesorinie) (v. -rinie), s. f., 1. Situație în care deschiderea anterioară a fiecărei fose nazale este aproximativ de două ori mai înaltă decît lată. 2. (În somatometrie) Nas moderat de lung și de lat; ~saprofite (v. sapro-, v. -fit), s. f. pl., ciuperci ale căror micelii se află în interiorul plantei în curs de descompunere, avînd corpurile de fructificare însă la exterior; ~scaf (v. -scaf), s. n., navă care posedă calitățile submarinelor și ale batiscafelor, utilizată în cercetările subacvatice de adîncime medie; ~sferă (v. -sferă), s. f., 1. Strat al atmosferei cuprins între stratosferă și ionosferă. 2. Înveliș cuprins între 1200 și 2900 km în adîncimea globului pămîntesc; ~sperm (v. -sperm), s. n., strat median cărnos din tegumentul seminal; ~spor (v. -spor), s. m., 1. Porțiune mediană a sporului. 2. Teleutospor unicelular; ~stilie (v. -stilie), s. f., heterostilie în care predomină stilele de lungime mijlocie; ~term (mesoterm) (v. -term), adj., (despre vegetale) care prezintă afinitate pentru regiunile cu temperatură medie; ~termofil (v. termo-, v. -fil1), adj., (despre plante) care crește în zonele cu climat temperat; ~termofită (v. termo-, v. fit), s. f., comunitate vegetală specifică zonei temperate; ~trof (v. -trof), adj., (despre apele dulci) care este relativ bogat în substanțe hrănitoare dizolvate, cu pH-ul cuprins între 6 și 7; ~xerofite (v. xero-, v. -fit), s. f. pl., specii de plante din locuri expuse temporar uscăciunii relative; ~xerofitic (v. xero-, v. -fitic), adj., care crește în regiuni mai uscate decît plantele mezofitice; ~zaur (mesosaur) (v. -zaur), s. m., reptilă fosilă în formă de șarpe, lungă pînă la 12 m, care a trăit în mările din cretacic; ~zoic (v., -zoic), adj., s. n., 1. adj., Care aparține erei mezozoice. 2. s. n., Eră geologică intermediară între paleozoic și neozoic, în care au apărut mamiferele, păsările și peștii osoși; ~zom (v. -zom), adj., s. m., 1. adj., (Despre un individ) Care este de statură mijlocie. 2. s. m., Structură a membranei bacteriene, care intervine în diviziunea celulară și în fotosinteză.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MEZOLITIC, epoca de mijloc din evoluția culturii preistorice situată între Paleolitic și Neolitic, aproximativ între 10.000 și 6.500 î. Hr. caracterizată prin obiecte cu grad avansat de prelucrare (arcul, săgeata, microlite); în această epocă câinele era folosit la vânătoare; Epipaleolitic.

Intrare: mezolitic (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mezolitic
  • mezoliticul
  • mezoliticu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • mezolitic
  • mezoliticului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mezolitic (s.n.)

  • 1. Epoca mijlocie a pietrei din perioada cuaternară, situată între epoca paleolitică și cea neolitică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: epipaleolitic
    • 1.1. Serie de strate geologice din mezolitic.
      surse: DEX '09

etimologie: