meritală sf [At: GRECESCU, FL. 266 / V: ~tal / Pl: ~le / E: fr mérithalle] (Bot; rar) Internod.

MERITALĂ s.f. Internod. [< fr. mérithalle].

MERITALĂ s. f. (bot.) internod. (< fr. mérithalle)

merital sn vz meritală

meritală s. f., g.-d. art. meritalei; pl. meritale

MERI- „parte, parțial”. ◊ gr. meris „parte” > fr. méri-, germ. id., engl. id. > rom. meri-. □ ~carp (v. -carp), s. n., parte a unui fruct articulat, la malvacee și umbelifere; ~carpie (v. -carpie), s. f., fragmentare în bucăți a fructelor articulate; ~edrie (v. -edrie), s. f., simetrie mai redusă a unor forme cristaline decît simetria clasei holoedrice a sistemului în care se încadrează; ~spor (v. -spor), s. m., uredospor independent care poate genera un promiceliu; ~sporocist (v. sporo-, v. -cist), s. n., sporange cilindric format pe columela sporangioforului; ~strofă (v. -strof), s. f., orientare a cromatoforilor către partea inferioară și superioară a celulei; ~tal (v. -tal), s. n., porțiune a tulpinii cuprinsă între două noduri.

MERITALĂ s. v. internod.

meritală s. v. INTERNOD.

MERITÁLĂ s. f. (Bot.; rar) Internod. Meritalele inferioare. GRECESCU, FL. 266. Au mentalele cu mult mai lungi decît foile. id. ib. Pl.: meritale. – Și: meritál s. n. ENC. AGR. – Din fr. mérithallc.

MERITÁL s. n. v. meritală.