9 definiții pentru meristem
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MERISTEM, meristeme, s. n. Țesut vegetal tânăr situat la extremitatea rădăcinii, tulpinii și ramurilor, care se înmulțește continuu în vederea creșterii acestora. – Din fr. méristème.
MERISTEM, meristeme, s. n. Țesut vegetal tânăr situat la extremitatea rădăcinii, tulpinii și ramurilor, care se înmulțește continuu în vederea creșterii acestora. – Din fr. méristème.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
meristem sn [At: BOTANICĂ, 13 / Pl: ~e / E: fr meristème] (Bot) Țesut vegetal tânăr la extremitatea rădăcinii, tulpinii și ramurilor, care se înmulțește continuu în vederea creșterii acestora.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MERISTEM s.n. (Bot.) Țesut vegetal tînăr unde au loc diviziuni rapide și numeroase ale celulelor. [< fr. méristème, cf. gr. merizein – a diviza].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MERISTEM s. n. țesut vegetal tânăr care, prin diviziuni repetate, dă naștere țesuturilor definitive (adulte) ale plantei. (< fr. méristeme)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
meristem s. n., pl. meristeme
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
meristem s. n., pl. meristeme
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
meristem s. n., pl. meristeme
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
MERISTÉM (< fr. {i}; {s} gr. meristos „divizibil”) s. n. (BOT.) Țesut formativ cu caracter embrionar, inițial (unitate la începutul dezvoltării), care la planta adultă, alcătuită din țesuturi definitive, se repartizează și se localizează în vârfurile axelor supra- și subterane (ex. cambiu).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MERISTÉM s. n. (Bot.) țesut vegetal tînăr la extremitatea rădăcinii, tulpinii și ramurilor, care se înmulțește continuu în vederea creșterii acestora. Țesuturile de origine se mai numesc formative sau meristeme. BOTANICA, 13. - Pl.: meristeme. – Din fr. méristeme.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
meristem, meristemesubstantiv neutru
- 1. Țesut vegetal tânăr situat la extremitatea rădăcinii, tulpinii și ramurilor, care se înmulțește continuu în vederea creșterii acestora. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- méristème DEX '09 DEX '98 DN