MERISTÉM (< fr. {i}; {s} gr. meristos „divizibil”) s. n. (BOT.) Țesut formativ cu caracter embrionar, inițial (unitate la începutul dezvoltării), care la planta adultă, alcătuită din țesuturi definitive, se repartizează și se localizează în vârfurile axelor supra- și subterane (ex. cambiu).