14 definiții pentru merișor (plantă)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MERIȘÓR1, merișori, s. m. 1. Diminutiv al lui măr1. 2. Numele a doi arbori din familia rozaceelor, cu flori melifere: a) arbore originar din Siberia, cu frunze aproape rotunde, cu flori albe sau roz, cultivat pentru fructele sale din care se prepară dulceață (Pirus baccata); b) (reg.) scoruș. 3. Mic arbust de munte din familia ericacee, cu frunze în permanență verzi, cu flori melifere de culoare albă sau roșiatică și cu fructe comestibile; smirdar (Vaccinium vitis idaea). 4. Cimișir. – Măr1 + suf. -ișor.

merișor1 sm [At: LB / V: ~oa sf / Pl: ~i / E: măr + -ișor] 1-2 (Șhp) Măr1 (1) (tânăr). 3 Arbore sau arbust originar din Siberia, cu frunze aproape rotunde, cu flori albe sau roz, cultivat adesea prin grădini pentru fructele sale folosite la dulceață (Pirus baccata). 4 (Bot; reg) Scoruș-de-munte (Pirus aucuparia). 5 (Șîc ~-de-munte) Mic arbust de munte cu frunze veșnic verzi, cu flori melifere de culoare albă sau roșiatică și cu fructe comestibile Si: coacăză, coacăz-de-munte, cocăzar, smirdar (Vaccinum vitis idaea). 6 (Bot; Trs) Smirdar (Rhododendron Kotschyi). 7 (Bot; Mun, Olt; șîc ~-ghimpos) Ghimpe (Ruscus aculeatus). 8 (Bot; Mun; șîc ~-turcesc) Cimișir (Buxus sempervirens). 9 Frunze veșnic verzi ale merișorului1 (5). 10 (Bot; reg) Brăbănoi (Pirola rotundifolia). 11 (Bot; reg) Perișor (Pirola secunda). 12 (Bot; reg) Saschiu (Vinca herbacea). 13 Bărbănoc (Vinca minor). 14 (Bot; Buc) Rozmarin-de-munte (Gnaphalium silvaticum).

MERIȘÓR1, merișori, s. m. 1. Diminutiv al lui măr1. 2. Numele a doi arbori din familia rozaceelor, cu flori melifere: a) arbore originar din Siberia, cu frunze aproape rotunde, cu flori albe sau roz, cultivat pentru fructele sale din care se prepară dulceață (Pirus baccata); b) (reg.) scoruș. 3. Mic arbust de munte cu frunze în permanență verzi, cu flori melifere de culoare albă sau roșiatică și cu fructe comestibile; smirdar (Vaccinium vitis idaea). 4. Cimișir. – Măr1 + suf. -ișor.

MERIȘÓR1, merișoriși s. m. 1. Diminutiv al lui măr1. Crescut-au Doi merișori nalți, Nalți și minunați. TEODORESCU, P. P. 79. 2. Mic arbust de munte, cu frunzele totdeauna verzi, cu flori albe sau roșietice și cu fructe în formă de bobițe roșii folosite în alimentație (Vaccinium vitis idaea). ♦ Cimișir; frunzele acestui arbust. Doi școlari eminenți și-au disputat cununa de merișor, smulgînd admirația profesorilor. CARAGIALE, O. II 186.

MERIȘÓR1 ~i m. (diminutiv de la măr) Mic arbust din regiunile muntoase, cu frunze persistente, cu flori albe sau roz și cu fructe comestibile în formă de boabe roșii. /măr + suf. ~ișor

merișor m. 1. plantă cultivată adesea prin grădini, parcuri și cimitire (Vinca): din merișor se fac coroane pentru școlarii premiați; 2. (turcesc) cimșir; 3. arbust cu fructe roșii ca mărgeanul sau galbene, numite merișoare de mărimea cireșelor, din căre se face dulceață (Pirus baccata). [V. măr].

merișór m. (d. măr). Cimșir, o plantă lemnoasă perpetuŭ verde (luxus sempérvirens). Coacăz, cocăzar, un copăcel perpetuŭ verde care crește pin stîncĭ și produce niște boabe roșiĭ comestibile numite „merișoare” (vaccinium vitis idaea). Un fel de măr care face mere micĭ cît vișinele și cu coadă foarte lungă (pirus baccata). Pervincă. Scoruș sălbatic (Buc.). Perișor (pirola secunda). Alte plante cu acelașĭ nume. S. n., pl. oare. Fruct de merișor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

merișór1 (plantă) s. m., pl. merișóri

merișór (plantă) s. m., pl. merișóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MERIȘÓR s. (BOT.) 1. (Vaccinium vitis-idaea) smirdar, coacăz-de-munte, (reg.) coacăză, cocăzar. 2. (Pyrola secunda) brăbănoc, perișor, (reg.) verdeața-iernii.

MERIȘÓR s. v. brăbănoi, cimișir, ghimpe, rozmarin-de-munte, saschiu, scoruș, smirdar, sunătoare.

MERIȘOR s. (BOT.) 1. (Vaccinium vitis idaea) smirdar, coacăz-de-munte, (reg.) coacăză, cocăzar. 2. (Pyrola secunda) brăbănoc, perișor, (reg.) verdeața-iernii.

merișor s. v. BRĂBĂNOI. CIMIȘIR. GHIMPE. ROZMARIN-DE-MUNTE. SASCHIU. SCORUȘ. SMIRDAR. SUNĂTOARE.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BUXUS L. BUXUS, CIMIȘIR, MERIȘOR, fam. Buxaceae. Gen originar din Asia, America, Europa, cca 30 specii, arbust (pînă la 5 m înălțime), cu port tufos. Frunze (cca 3 cm lungime) persistente, alterne sau opuse, coriacee, ovate sau eliptice, pe partea superioară verzi-închis, lucioase, pe dos verzi-palid. Flori unisexuat-monoice (perigon pe tip 4, 4 stamine, ovar trilocular), mici, albe- verzui sau galbene-verzui, în fascicule. înflorește în apr.-mai. Fructe roșii, globuloase.

Intrare: merișor (plantă)
merișor1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • merișor
  • merișorul
  • merișoru‑
plural
  • merișori
  • merișorii
genitiv-dativ singular
  • merișor
  • merișorului
plural
  • merișori
  • merișorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

merișor (plantă) pyrola Vaccinium

  • 1. Diminutiv al lui măr.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Crescut-au Doi merișori nalți, Nalți și minunați. TEODORESCU, P. P. 79.
      surse: DLRLC
  • 2. Numele a doi arbori din familia rozaceelor, cu flori melifere:
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.1. arbore originar din Siberia, cu frunze aproape rotunde, cu flori albe sau roz, cultivat pentru fructele sale din care se prepară dulceață (Pirus baccata).
      surse: DEX '09
    • surse: DEX '09
  • 3. Mic arbust de munte din familia ericacee, cu frunze în permanență verzi, cu flori melifere de culoare albă sau roșiatică și cu fructe comestibile (Vaccinium vitis idaea).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: smirdar
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 4.1. Frunzele acestui arbust.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Doi școlari eminenți și-au disputat cununa de merișor, smulgînd admirația profesorilor. CARAGIALE, O. II 186.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Măr + sufix -ișor.
    surse: DEX '09 DEX '98