14 definiții pentru mercantil

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MERCANTÍL, -Ă, mercantili, -e, adj. 1. Comercial, negustoresc. 2. (Peior.) Care se preocupă numai de câștigul material, care urmărește în orice împrejurare să profite; interesat, materialist. ♦ (Despre sentimente) Bazat pe interese materiale. – Din fr. mercantile.

mercantil, ~ă [At: AR (1820), 1962/45 / Pl: ~i, ~e / E: fr mercantile] (Liv) 1 a Comercial. 2 a (Prt; d. oameni) Care se preocupă în mod exagerat de câștigul material Vz interesat, materialist. 3 a (Prt; d. sentimente, acțiuni etc.) Bazat pe interese materiale, orientat înspre realizarea unui profit. 4 sfp (Rar) Mercantilaje Vz mercantilaj.

MERCANTÍL, -Ă, mercantili, -e, adj. (Livr.) 1. Comercial, negustoresc. 2. (Peior.) Care se preocupă numai de câștigul material, care urmărește în orice împrejurare să profite; interesat, materialist. ♦ (Despre sentimente) Bazat pe interese materiale. – Din fr. mercantile.

MERCANTÍL, -Ă, mercantili, -e, adj. Relativ la comerț, comercial, negustoresc. ♦ Care se preocupă numai de cîștig, care caută în orice împrejurare numai profitul; interesat.

MERCANTÍL, -Ă adj. Referitor la comerț, negustoresc, comercial. ♦ (Ironic) Preocupat exclusiv de câștig; interesat. [< fr. mercantile, cf. lat. mercari – a face comerț].

MERCANTÍL, -Ă adj. 1. referitor la comerț, negustoresc, comercial. 2. preocupat exclusiv de câștig. ◊ (despre sentimente) bazat pe interese materiale. (< fr. mercantile)

MERCANTÍL ~ă (~i, ~e) 1) rar Care ține de negustorie; propriu negustoriei; negustoresc; comercial. 2) Care urmărește (numai) obținerea câștigului material; fondat pe interese materiale; preocupat de interese materiale. 3) (despre sentimente) Care este bazat pe interese de căpătuire. /<fr. mercantile

mercantil a. 1. relativ la comerț; 2. fig. care se preocupă numai de câștig: spirit mercantil.

*mercantíl, -ă adj. (fr. mercantil, d. it. mercantile, d. mercante, comerciant. V. comerciŭ, marchidan). Comercial. Fig. Venal, care e dispus să vîndă orĭ-ce, numaĭ banĭ să ĭasă: spiritu mercantil al Jidanuluĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mercantil adj. m., pl. mercantili; f. mercantilă, pl. mercantile

mercantíl adj. m., pl. mercantíli; f. sg. mercantílă, pl. mercantíle

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MERCANTÍL adj. v. comercial, interesat, materialist, negustoresc.

mercantil adj. v. COMERCIAL. INTERESAT. MATERIALIST. NEGUSTORESC.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MERCANTIL, -Ă adj., s. f. pl. (Livresc) 1. Adj. Comercial, negustoresc. Acole se află . . . mai multe shoale militărești, filologhice, naftice și mercantile sau de neguțitorie. ar (1829), 1962/45. Întărea în Evropa sistema cea mercantilă (neguțitorească). ASACHI, I. 332/6, cf. CUCIURAN, D. 58/19. Luînd în băgare de seamă foloasele ce asigurează unui oraș mercantil un asemenea așăzâmînt. . . priimim, domnia noastră, înființarea aceștii soțietăți (a. 1846). DOC. EC. 889, cf. NEGULICI, STAMATI, D., ARISTIA, PLUT. [Mărgăritarul] îl aducea navigațiunea mercantilă a Mării Negre. HASDEU, I. C. I, 101. Pe unul din acești partizani ai persecuțiunii străinilor și prin urmare ai uciderii concurenței mercantile îl vedem ocupînd catedra de economie politică. MAIORESCU, CR. III, 95. 2. Adj. (Peiorativ ; despre oameni) Care se preocupă ín mod exagerat de cîștigul material, care caută în orice împrejurare profitul (v. i n t e r e s a t, m a t e r i a l i s t) ; (despre sentimente, acțiuni etc.) bazat pe interese materiale, orientat înspre realizarea unui profit. Sentimente mercantile. LM. Spirit mercantil. ȘĂINEANU, D. U. Urîcios, umflat, marcantil, josnic prin toată concepția lui despre viață. GALACTION, A. I, 152. O lume mercantilă. CONTEMP. 1 950, nr. 185, 3/3. Detalii intime, speculate de editori și beneficiari, în scopuri pur mercantile. V. ROM. noiembrie 1 954, 157. Lacom, avar, grandoman, infatuat, grosier, dar mai ales mercantil. La el totul – arta, dragostea, știința – e în funcție de bani. RALEA, S. T. I, 81. 3. S. f. pl. (Rar) Mercantilaje. V. m e r c a n t i l a j. Cf. v. MOLIN, V. T. 54. – Pl.: mercantili, -e. – Din fr. mercantile.

Intrare: mercantil
mercantil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mercantil
  • mercantilul
  • mercantilu‑
  • mercanti
  • mercantila
plural
  • mercantili
  • mercantilii
  • mercantile
  • mercantilele
genitiv-dativ singular
  • mercantil
  • mercantilului
  • mercantile
  • mercantilei
plural
  • mercantili
  • mercantililor
  • mercantile
  • mercantilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mercantil, mercantiadjectiv

  • 1. Comercial, negustoresc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. peiorativ Care se preocupă numai de câștigul material, care urmărește în orice împrejurare să profite. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.1. (Despre sentimente) Bazat pe interese materiale. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.