MERCANTIL, -Ă, mercantili, -e, adj. 1. Comercial, negustoresc. 2. (Peior.) Care se preocupă numai de câștigul material, care urmărește în orice împrejurare să profite; interesat, materialist. ♦ (Despre sentimente) Bazat pe interese materiale. – Din fr. mercantile.

mercantil, ~ă [At: AR (1820), 196²/45 / Pl: ~i, ~e / E: fr mercantile] (Liv) 1 a Comercial. 2 a (Prt; d. oameni) Care se preocupă în mod exagerat de câștigul material Vz interesat, materialist. 3 a (Prt; d. sentimente, acțiuni etc.) Bazat pe interese materiale, orientat înspre realizarea unui profit. 4 sfp (Rar) Mercantilaje Vz mercantilaj.

MERCANTIL, -Ă, mercantili, -e, adj. (Livr.) 1. Comercial, negustoresc. 2. (Peior.) Care se preocupă numai de câștigul material, care urmărește în orice împrejurare să profite; interesat, materialist. ♦ (Despre sentimente) Bazat pe interese materiale. – Din fr. mercantile.

MERCANTIL, -Ă, mercantili, -e, adj. Relativ la comerț, comercial, negustoresc. ♦ Care se preocupă numai de cîștig, care caută în orice împrejurare numai profitul; interesat.

MERCANTIL, -Ă adj. Referitor la comerț, negustoresc, comercial. ♦ (Ironic) Preocupat exclusiv de cîștig; interesat. [< fr. mercantile, cf. lat. mercari – a face comerț].

MERCANTIL, -Ă adj. 1. referitor la comerț, negustoresc, comercial. 2. preocupat exclusiv de câștig. ◊ (despre sentimente) bazat pe interese materiale. (< fr. mercantile)

MERCANTIL ~ă (~i, ~e) 1) rar Care ține de negustorie; propriu negustoriei; negustoresc; comercial. 2) Care urmărește (numai) obținerea câștigului material; fondat pe interese materiale; preocupat de interese materiale. 3) (despre sentimente) Care este bazat pe interese de căpătuire. /<fr. mercantile

mercantil a. 1. relativ la comerț; 2. fig. care se preocupă numai de câștig: spirit mercantil.

*mercantíl, -ă adj. (fr. mercantil, d. it. mercantile, d. mercante, comerciant. V. comerciŭ, marchidan). Comercial. Fig. Venal, care e dispus să vîndă orĭ-ce, numaĭ banĭ să ĭasă: spiritu mercantil al Jidanuluĭ.

mercantil adj. m., pl. mercantili; f. mercantilă, pl. mercantile

mercantil adj. m., pl. mercantili; f. mercantilă, pl. mercantile

mercantil adj. m., pl. mercantili; f. sg. mercantilă, pl. mercantile

MERCANTIL adj. v. comercial, interesat, materialist, negustoresc.

mercantil adj. v. COMERCIAL. INTERESAT. MATERIALIST. NEGUSTORESC.

MERCANTIL, -Ă adj., s. f. pl. (Livresc) 1. Adj. Comercial, negustoresc. Acole se află . . . mai multe shoale militărești, filologhice, naftice și mercantile sau de neguțitorie. ar (1829), 196²/45. Întărea în Evropa sistema cea mercantilă (neguțitorească). ASACHI, I. 332/6, cf. CUCIURAN, D. 58/19. Luînd în băgare de seamă foloasele ce asigurează unui oraș mercantil un asemenea așăzâmînt. . . priimim, domnia noastră, înființarea aceștii soțietăți (a. 1846). DOC. EC. 889, cf. NEGULICI, STAMATI, D., ARISTIA, PLUT. [Mărgăritarul] îl aducea navigațiunea mercantilă a Mării Negre. HASDEU, I. C. I, 101. Pe unul din acești partizani ai persecuțiunii străinilor și prin urmare ai uciderii concurenței mercantile îl vedem ocupînd catedra de economie politică. MAIORESCU, CR. III, 95. 2. Adj. (Peiorativ ; despre oameni) Care se preocupă ín mod exagerat de cîștigul material, care caută în orice împrejurare profitul (v. i n t e r e s a t, m a t e r i a l i s t) ; (despre sentimente, acțiuni etc.) bazat pe interese materiale, orientat înspre realizarea unui profit. Sentimente mercantile. LM. Spirit mercantil. ȘĂINEANU, D. U. Urîcios, umflat, marcantil, josnic prin toată concepția lui despre viață. GALACTION, A. I, 152. O lume mercantilă. CONTEMP. 1 950, nr. 185, 3/3. Detalii intime, speculate de editori și beneficiari, în scopuri pur mercantile. V. ROM. noiembrie 1 954, 157. Lacom, avar, grandoman, infatuat, grosier, dar mai ales mercantil. La el totul – arta, dragostea, știința – e în funcție de bani. RALEA, S. T. I, 81. 3. S. f. pl. (Rar) Mercantilaje. V. m e r c a n t i l a j. Cf. v. MOLIN, V. T. 54. – Pl.: mercantili, -e. – Din fr. mercantile.