MERCANTIL, -Ă adj., s. f. pl. (Livresc) 1. Adj. Comercial, negustoresc. Acole se află . . . mai multe shoale militărești, filologhice, naftice și mercantile sau de neguțitorie. ar (1829), 196²/45. Întărea în Evropa sistema cea mercantilă (neguțitorească). ASACHI, I. 332/6, cf. CUCIURAN, D. 58/19. Luînd în băgare de seamă foloasele ce asigurează unui oraș mercantil un asemenea așăzâmînt. . . priimim, domnia noastră, înființarea aceștii soțietăți (a. 1846). DOC. EC. 889, cf. NEGULICI, STAMATI, D., ARISTIA, PLUT. [Mărgăritarul] îl aducea navigațiunea mercantilă a Mării Negre. HASDEU, I. C. I, 101. Pe unul din acești partizani ai persecuțiunii străinilor și prin urmare ai uciderii concurenței mercantile îl vedem ocupînd catedra de economie politică. MAIORESCU, CR. III, 95. 2. Adj. (Peiorativ ; despre oameni) Care se preocupă ín mod exagerat de cîștigul material, care caută în orice împrejurare profitul (v. i n t e r e s a t, m a t e r i a l i s t) ; (despre sentimente, acțiuni etc.) bazat pe interese materiale, orientat înspre realizarea unui profit. Sentimente mercantile. LM. Spirit mercantil. ȘĂINEANU, D. U. Urîcios, umflat, marcantil, josnic prin toată concepția lui despre viață. GALACTION, A. I, 152. O lume mercantilă. CONTEMP. 1 950, nr. 185, 3/3. Detalii intime, speculate de editori și beneficiari, în scopuri pur mercantile. V. ROM. noiembrie 1 954, 157. Lacom, avar, grandoman, infatuat, grosier, dar mai ales mercantil. La el totul – arta, dragostea, știința – e în funcție de bani. RALEA, S. T. I, 81. 3. S. f. pl. (Rar) Mercantilaje. V. m e r c a n t i l a j. Cf. v. MOLIN, V. T. 54. – Pl.: mercantili, -e. – Din fr. mercantile.