10 definiții pentru menisc

Explicative DEX

MENISC, meniscuri, s. n. 1. Lentilă subțire convexă pe o parte și concavă pe partea opusă. 2. Curbură a suprafeței unui lichid, care apare din cauza aderenței sau a lipsei de aderență în punctele de contact cu un corp solid. 3. Cartilaj în formă de disc, existent între unele articulații ale corpului. – Din fr. ménisque.

MENISC, meniscuri, s. n. 1. Lentilă subțire convexă pe o parte și concavă pe partea opusă. 2. Curbură a suprafeței unui lichid, care apare din cauza aderenței sau a lipsei de aderență în punctele de contact cu un corp solid. 3. Cartilaj în formă de disc, existent între unele articulații ale corpului. – Din fr. ménisque.

menisc sn [At: MARIN, F. 450/35 / Pl: ~uri / E: fr ménisque] 1 Corp sau figură geometrică convexă pe o parte și concavă pe partea opusă. 2 (Spc; Fiz) Lentilă convexă pe o parte și concavă pe partea opusă. 3 Suprafață liberă, curbă a unui lichid, într-un tub capilar. 4 Cartilaj în formă de disc existent la unele articulații ale corpului.

MENISC, meniscuri, s. n. Corp sau figură geometrică, convexă de o parte și concavă de partea opusă.

MENISC s.n. 1. Suprafață liberă, curbă, a unui lichid într-un tub (capilar). ♦ Lentilă convexă pe o parte și concavă pe cealaltă parte. 2. Cartilaj în formă de lentilă sau de inel, care se află la diferite articulații ale corpului. [< fr. ménisque, lat. meniscus, cf. gr. meniskos – lună nouă].

MENISC1 s. n. 1. curbură a suprafeței unui lichid într-un tub (capilar). ◊ lentilă convexă pe o parte și concavă pe cealaltă. 2. (anat.) cartilaj în formă de disc, între articulații. (< fr. ménisque)

MENISC ~uri n. 1) Lentilă cu o față concavă și alta convexă. 2) Suprafața convexă sau concavă a unui lichid într-un tub capilar. 3) Formațiune fibro-cartilaginoasă în formă de disc, situată între unele articulații ale corpului. /<fr. ménisque

Ortografice DOOM

menisc s. n., pl. meniscuri

menisc s. n., pl. meniscuri

menisc s. n., pl. meniscuri

Tezaur

MENÍSC s. n. 1. Corp sau figură geometrică convexă pe o parte și concavă pe partea opusă; s p e c. (Fiz.) lentilă convexă pe o parte și concavă pe partea opusă. Meniscul convergent este terminat prin două suprafecii sferice, una concavă, alta convexă, aceasta avînd o rază mai mică decît întîia. MARIN, F. 450/35, cf. 451/10. Lentilele divergente . . . se împart în lentile biconcave, plan-concave și convex-concave sau meniscuri divergente. LTR2, X, 155. ♦ Suprafață liberă, curbă a unui lichid, într-un tub (capilar). Cf. DN. 2. Cartilaj în formă de disc exsitent la unele articulații ale corpului. Cf. DN, DER. – Pl. meniscuri. - Din fr. ménisque.

Intrare: menisc
menisc1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • menisc
  • meniscul
  • meniscu‑
plural
  • meniscuri
  • meniscurile
genitiv-dativ singular
  • menisc
  • meniscului
plural
  • meniscuri
  • meniscurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

menisc, meniscurisubstantiv neutru

  • 1. Lentilă subțire convexă pe o parte și concavă pe partea opusă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Curbură a suprafeței unui lichid, care apare din cauza aderenței sau a lipsei de aderență în punctele de contact cu un corp solid. DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Cartilaj în formă de disc, existent între unele articulații ale corpului. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „menisc”

Visit YouGlish.com