8 definiții pentru menisc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MENÍSC, meniscuri, s. n. 1. Lentilă subțire convexă pe o parte și concavă pe partea opusă. 2. Curbură a suprafeței unui lichid, care apare din cauza aderenței sau a lipsei de aderență în punctele de contact cu un corp solid. 3. Cartilaj în formă de disc, existent între unele articulații ale corpului. – Din fr. ménisque.

MENÍSC, meniscuri, s. n. 1. Lentilă subțire convexă pe o parte și concavă pe partea opusă. 2. Curbură a suprafeței unui lichid, care apare din cauza aderenței sau a lipsei de aderență în punctele de contact cu un corp solid. 3. Cartilaj în formă de disc, existent între unele articulații ale corpului. – Din fr. ménisque.

menisc sn [At: MARIN, F. 450/35 / Pl: ~uri / E: fr ménisque] 1 Corp sau figură geometrică convexă pe o parte și concavă pe partea opusă. 2 (Spc; Fiz) Lentilă convexă pe o parte și concavă pe partea opusă. 3 Suprafață liberă, curbă a unui lichid, într-un tub capilar. 4 Cartilaj în formă de disc existent la unele articulații ale corpului.

MENÍSC, meniscuri, s. n. Corp sau figură geometrică, convexă de o parte și concavă de partea opusă.

MENÍSC s.n. 1. Suprafață liberă, curbă, a unui lichid într-un tub (capilar). ♦ Lentilă convexă pe o parte și concavă pe cealaltă parte. 2. Cartilaj în formă de lentilă sau de inel, care se află la diferite articulații ale corpului. [< fr. ménisque, lat. meniscus, cf. gr. meniskos – lună nouă].

MENÍSC1 s. n. 1. curbură a suprafeței unui lichid într-un tub (capilar). ◊ lentilă convexă pe o parte și concavă pe cealaltă. 2. (anat.) cartilaj în formă de disc, între articulații. (< fr. ménisque)

MENÍSC ~uri n. 1) Lentilă cu o față concavă și alta convexă. 2) Suprafața convexă sau concavă a unui lichid într-un tub capilar. 3) Formațiune fibro-cartilaginoasă în formă de disc, situată între unele articulații ale corpului. /<fr. ménisque


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: menisc
menisc1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • menisc
  • meniscul
  • meniscu‑
plural
  • meniscuri
  • meniscurile
genitiv-dativ singular
  • menisc
  • meniscului
plural
  • meniscuri
  • meniscurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

menisc

  • 1. Lentilă subțire convexă pe o parte și concavă pe partea opusă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Curbură a suprafeței unui lichid, care apare din cauza aderenței sau a lipsei de aderență în punctele de contact cu un corp solid.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Cartilaj în formă de disc, existent între unele articulații ale corpului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: