melon sn [At: REBREANU, NUV. 93 / Pl: ~oane / E: fr melon] Pălărie bărbătească din fetru tare, cu calota ovală și borurile ușor răsfrânte Si: gambetă.

MELON, meloane, s. n. (Franțuzism rar) Pălărie de fetru tare, cu fundul bombat și cu borurile întoarse în sus.

MELON s.n. (Rar) Pălărie tare de fetru cu borurile întoarse în sus; gambetă. [< fr. melon].

MELON s. n. gambetă. (< fr. melon)

MELON ~oane n. Pălărie din fetru cu calotă rotundă și bombată, cu boruri înguste, îndoite în sus, purtată de bărbați; gambetă. /<fr. melon

melon s. n., pl. meloane

melon s. n., pl. meloane

melon s. n., pl. meloane

MELON s. v. gambetă.

MELON s. gambetă. (Poartă pe cap un ~.)

ACOPERĂMÎNT DE CAP. Subst. Pălărie, pălărioară (dim.), pălăriuță, clop (reg.); canotieră, sombrero; pălărie de paie, panama; cilindru (înv.), joben, gambetă (înv.), melon (rar); petas (ist.); bicorn, tricorn, șleapcă (reg.); cauc, calpac (înv.), potcap, potcapic (rar), camilafcă, culion (înv.); pălărie de damă, pălărioară, tocă, baretă (rar). Căciulă, căciuliță (dim.), căciuloi (augm.), cușmă (reg.), țurcă, țurcană, tombateră (înv.), chiulaf (înv.), ișlic (înv.), ișlicel (dim., înv.), gugiuman (înv.), cucă (înv.). Chipiu, șapcă, ceapcă (rar), tiulercă (reg.), capelă, capeluță (dim.), caschetă, ceacău (reg.). Coif, cască, chivără (înv.). Beretă, bască; turban, turbulan (înv.), tulpan (rar), cealma (înv.); scufie, scufă, scufiță (dim.), ceapsă (reg.), tichie, tichiuță (dim.), bonetă, bonețică (dim.), căiță (reg.); fes. Basma, băsmăluță (dim.), cimber (reg.), batic, năframă, năfrămioară (dim.), năfrămuță, năfrămiță, cîrpă (rar), cîrpușoară (dim.), broboadă, bariș, bertă (reg.), maramă, mărămuță (rar), mărămioară (dim.,: rar), pînzătură (reg.), testemel (pop.), tulpan, tulpănaș (dim.), legătură, felegă (reg.), grimea (reg.), grimeluță (dim., reg.), casîncă (reg.), peșchir (înv. și reg.), vil, voal, vîlnic, potilat (reg.), hobot (reg.). Vb. A purta pălărie (șapcă, căciulă), a avea ceva în (pe) cap; a(-și) pune ceva în (pe) cap, a-și acoperi capul, a se lega (cu ceva) la cap, a (se) îmbrobodi, a-și scoate pălăria (căciula etc.), a se descoperi; a se dezbrobodi. V. îmbrăcare, îmbrăcăminte, obiecte de îmbrăcăminte.

MELON s. n. (Franțuzism) Gambetă. V. p ă l ă r i e t a r e. Mă primi un ovrei îmbrăcat curățel, cu melonul pe ceafă. REBREANU, NUV. 93. Își îmbracă giubeaua, își trîntește nervos un melon cenușiu, I. BOTEZ, B. I, 223. Punîndu-și melonul, porni cu ploierul în mînă. . ., deși nu era nici cel mai vag semn de vreme rea. BENIUC, M. C. I, 117. Prințul cu melon. VINTILĂ, O. 28. - Pl.: meloane. – Din fr. melon.